2010 - New Year’s Resolutions

Sunt intr-o continua incercare de a deveni o persoana mai buna... pentru altii, normal. Pentru mine... sunt perfecta. Ma iubesc cap-coada. Evident, chiar si atunci cand vei fi schimbat majoritatea lucrurilor considerate de altii ‘mai putin placute’ in ceea ce priveste persoana ta, tot nu vei putea fi placut de toata lumea. Stiu asta, nu ma deranjeaza, e chiar mai provocator si mai incantator decat pare.

Astfel ca am inceput sa adresez intrebari in stanga si-m dreapta (inainte si-napoi) care sunau ceva gen (sic!) ‘Ce nu-ti place la mine?’ sau ‘Ce crezi ca ar trebui sa schimb la mine?’, am ajuns la cateva concluzii pe care le voi concretiza mai jos ca si New Year’s Resolutions... nu de alta dar 2009 trece, pietrele ramane, viata-i greu...d-astea.

Astfel ca persoanele chestionate, care stiau ca de obicei ma doare-n cot de parerea lor, s-au simtit mai bine, iar eu si mai bine cand am vazut ca nu au taria de caracter de a-mi spune in fata ce om rau sunt. Adica, eu stiu ca sunt minunata si irefutabila, dar nu toata lumea poate sa vada asta. Defectele ma fac sa par si mai simpatica decat sunt (nu ca as avea vreunul, dar zic si eu).

Boooon... sa nu incingem degeaba degetele pe tastatura si sa trecem la subiect. Cine stie, poate daca le public, chiar o sa le duc la capat. Asadar, in 2010 vreau sa:

1. Sa nu mai vorbesc (chiar atat de) urat ca pana acum
2. Sa nu mai intarzii la intalniri sau la serviciu (pe cat posibil, sunt si eu om)
3. Sa fac (si) mai mult sex (asta cred ca trebuia pus la punctul 1...)
4. Sa fiu o sora, fiica, iubita, prietena mai buna (stiu ca pot, za pauar iz in mi)
5. Sa ma las de (nu pot sa cred ca zic asta) fumat
6. Sa am scaun in fiecare zi (nu la cap, la wc...)
7. Sa fac mai mult sport (vezi pct. 3)
8. Sa beau mai multe lichide (a se citi apa)
9. Sa-mi dau/iau licenta
10. Sa citesc mai multe carti (mai multe de una that is...)
11. Sa fac bani. Multi. Si sa nu-i cheltui. Pe toti.
12. Sa moara si capra vecinului
13. Sa ii spun iubitului meu ca il iubesc
14. Sa invat sa fac cate un fel nou de mancare in fiecare luna
15. Sa ma mut singura
16. Sa scap de datorii
17. Sa ma dau extrem si sa nu mor
18. Sa-mi iau si carnetul de B
19. Sa ating viata a cel putin 5 oameni
20. Sa ajung in Italia, la Torino ca sa il vad pe Cannavaro jucand live pana sa se retraga.
21. Sa le multumesc tuturor care mi-au atins viata pana acum

Black Jack!

Lista ramane deschisa la sugestii din partea celor care cred ca ar mai trebui sa mai fac ceva... Multumesc.

Scrisoare catre copilul din mine…

De cate ori nu ne-am trezit spunand sau gandind ca am vrea ca macar pentru o clipa sa fim din nou copii? Sa nu fi cunoscut alte dezamagiri decat cele cand nu primeam mereu jucaria dorita sau dulciurile promise ca recompensa pentru cate o nota maxima obtinuta la scoala? Sa nu stim de alte griji decat cum sa avem mai mult timp pentru joaca? Sa il asteptam pe Mos Craciun cu emotie, curat si sincer…

Am incercat cu disperare sa mai fiu copil macar o clipa. Sa uit de ratele la banca, de dezamagirile in dragoste, de partidele mai putin reusite de sex, de faptul ca maine trebuie sa ma duc iar la serviciu, de rigiditatea mea… in tot.

Ce pot sa fac sa trezesc copilul din mine? m-am intrebat… Ce pot sa fac sa readuc inocenta in sufletul meu atat de atins de gesturi meschine, ipocrizie, minciuni si tradari de tot felul? Sa pot sa cred iar in ce credeam atunci. Stiu! O sa ii scriu o scrisoare lui Mos Craciun… Deschid Word-ul si incep sa tastez cu frenezie in timp ce schitez un zambet strengaresc in coltul gurii.

“Draga Mosule,

Sunt eu, fetita cu parul ciufulit si nasul rece... Stiu. Nu ti-am mai scris demult, probabil ca nici nu-ti mai amintesti de mine. Nu s-au schimbat prea multe de atunci. Inca astept sa ma bucur de prima ninsoare, sa mi se topeasca fulgii de nea pe obraji, sa fac fluturi in zapada…”

…ninsoarea a venit. Ma lipesc cu nasul de geam si ma pierd in ganduri. Oftez. Geamul se abureste si aleg sa ma intorc la activitatea de birou. Prioritatile s-au schimbat, oamenii din jurul meu sunt altii… fetita a devenit femeie. Jucariile la care tanjeam ieri sunt casa si masina de azi, prietenii cu care ma jucam ieri sunt cei cu care ies la o cafea azi, prietena cea mai buna de ieri este aceeasi de azi, fetita nazdravana de ieri este femeia puternica de azi.

Copilul din mine este de fapt inca acolo, nu trebuia descoperit. Este cel care ma ajuta sa sper, sa cred, sa ma ridic, sa lupt, sa iubesc. Este cel care ramane descoperit atunci cand masca rigiditatii imi cade…

Laba trista...

…pardon my french. Imi beau cafeaua linistita. Cred ca e vreo unspe. Surfez cateva ziare online sa vad ce s-a mai intamplat in lume, la ce concluzii au mai ajuns savantii planetei. Lindsay Lohan face ce stie ea mai bine adica pe curva, Madonna are fata de guvid, ultimul deceniu a fost cel mai calduros ever... bla bla... neinteresant pana aici... sa trecem la studii si statistici, ca astea ma fascineaza.

Bun... ce am gasit azi:

1. una din trei fete cu varste cuprinse intre 11 si 16 ani [pentru care probabil ‘regimul’ inseamna o cola light si... 2 cefe de porc...] sufera de complexe legate de greutate…

tinerii de azi sunt stresati ca sunt grasi, ca nu au prieteni, ca nu isi vad viitorul…
... nu ma mira, generatia X care mananca la fast-food si fac filme porno, nu doar se uita la ele... folosesc internetul si cand se caca si cand mananca si cand... mananca cacat.... chiulesc de la scoala, fumeaza iarba ca si cand ar mesteca guma, iar consumul de alcool a luat locul orei de educatie fizica.

Next!
2. barbatilor nu le plac femeile cu picioare lungi…

HA! Stiam eu! rad in sinea mea, imi iau o grimasa rautacioasa si scrolez mai departe sa aflu mai multe… mda… barbatilor nu le plac femeile cu picioare mai lungi decat jumatatea de sus a corpului… aham… asta e ca si cand ai zice … ‘ultimele studii au aratat ca barbatilor nu le place pizda’… paroasa si nespalata. Wtf?! Are you for real?!?! Oamenii aia chiar sunt platiti pentru asta? Never mind… fac riduri daca ma enervez asa ca trec mai departe…

Next!
3. una din 3 femei este hartuita sexual la locul de munca…

….pff!!! asa…si? rahat se -ntampla… daca va imbracati provocator si nu stiti sa impuneti respect asta o sa si aveti… un sef libidinos si colegi cu pula sculata… sunt si ei oameni, trebuie sa se manifeste… normal ca o sa iti zica ca vor sa ti-o vare intre tate… iar tu nu-i ajuti deloc cu decolteul ala.

Lucrand intr-un colectiv majoritar masculin (a se citi ca sunt singura femeie… si nu e bar de gay) a trebuit sa ma opresc si sa aprofundez putin treaba cu hartuirea sexuala, care se pare ca are si oarece consecinte atunci cand se intampla in mod repetat.

Par example: anxietate, impulsivitate, iritare, depresie, teama, frustrare, confuzie, autoculpabilizare, scaderea increderii si a stimei de sine, oboseala, scaderea motivatiei, diminuarea eficientei muncii, perturbari considerabile in planul productivitatii, creativitatii si competitivitatii. Punct.

Aoleu… pai cateva simptome am si eu… ce fac? Cum imi dau eu seama ca sunt hartuita? Din fericire, am fost luminata de cateva exemple:

• comentarii indecente in legatura cu felul in care arati sau cu viata ta privata
• discutii explicit sexuale
• folosirea de expresii si porecle cu conotatii sexuale
• glume si insulte obscene
• emiterea de sunete cu caracter sexual, fluieraturi
• priviri lascive, studierea ostentativa a corpului unei persoane
• expunerea indecenta a unor parti ale corpului
• trimiterea de scrisori, mesaje, SMS-uri pornografice
• afisarea de poze pornografice, calendare, screen saver-uri, reviste sexi cu femei/barbati
• mangaieri, atingeri, imbratisari nedorite

Uhm… am o problema… cred ca imi hartuiesc sexual colegii de munca…

Ador...

... biletelele lasate pe frigider. Ca pot sta dezbracata dupa o partida de amor. Ca nu trebuie sa inteleg femeia (pentru ca sunt una). Ca imi place de mine. Ca am prieteni care ma iubesc. Ca pot sa dansez, sa rad, sa plang atunci cand am chef, fara sa-mi pese de nimeni. Ca pot sa visez. Ca nu trag concluzii pripite (mereu). Ca am o personalitate puternica.

Ca nu traiesc mai rau. Ca ascult opera si nu mi-e rusine. Ca am amintiri frumoase. Ca beau vin rosu in cada. Ca oamenii se pot schimba profund si la treizeci de ani. Ca stiu cupluri de varsta a treia care se iubesc si astazi. Ca am fost inselata si nu imi mai e teama. Ca inca ma uit la desene animate. Ca stiu sa schimb o siguranta si sa fac nod la cravata.

Ca exista ploaie, curcubeu si valuri. Ca imi permit sa fiu pretentioasa. Ca nu toata lumea ma place. Ca am viata personala. Ca exista Dr. House. Ca pot sa fiu rece, dar si romantica. Ca pot sa fac baie goala in mare noaptea. Ca prima data a fost din dragoste. Ca pot sa nu judec. Ca pot sa iert.

Ca am curajul sa spun ce ador. Ca pot zbura si singura. Ca stiu sa iubesc. Ca stiu sa sufar. Ca stiu sa pierd. Ca pot sa fiu eu, indiferent de vreme...

La multi ani, Romania...

Zis cu intarziere, ca asa meriti...

De ce lucrurile care sunt normale au ajuns sa fie considerate de admirat in Romania de azi?

Un sot care nu isi bate nevasta...
O femeie care nu se culca cu un barbat doar pentru bani...
Un iubit care ii daruieste flori iubitei lui ...
Un angajator care respecta zilele de concediu si de salariu al angajatilor sai ...
Un tanar care cedeaza locul in autobuz unui batran...

Toate astea si multe altele au ajuns sa fie de admirat, cand de fapt sunt lucruri firesti si de bun simt....Respectul s-a dus dracului... Luam tot ca si cand ni s-ar cuveni...Nu mai avem valori, suntem ipocriti, nesimtiti si nespalati. Suntem total lipsiti de coloana vertebrala. Ne inghesuim pe la biserici si manastiri sa pupam moaste si icoane, si cum suntem lasati in mediul natural ne apucam sa injuram de sfinti.

Ne pisam linistiti pe marginea drumului sau pe cei din jurul nostru. Ne facem nevoile si nu tragem apa sau nu ne spalam pe maini. Si luam si hartia igienica, s-avem (just in case). Avem principii atat de bine inradacinate incat cum se dau doi mici gratis pe cap de vita furajera, cum ne schimbam orientarea politica.

O ardem prin cluburi si cafenele de fitze cu o apa plata si facem rate sa ne luam un telefon mobil. Stim sa fim cool pe retele de socializare si forum-uri pe Internet, si de fapt nu suntem in stare sa legam doua vorbe sau sa scriem corect gramatical. Ne luam tzoale de firma, dar stam cu intretinerea neplatita. Avem pretentii la salarii de mii de euro, dar nu stim sa calculam nici 2+2.

Ne-am batut joc de tot si de toate... Nu mai avem decat o singura resursa naturala care ne-a mai ramas... si p-aia o exportam...pizda. Tarfele sunt noul trend in patriotism...

Urasc…

… curvele masculine. Si ca sondajele mint. Ca gandesc prea mult. Ca imi spun ca sunt urata doar barbatii care nu au reusit sa ma duca in patul lor. Ca interzicem o iarba din care n-a murit nimeni ca sa murim curati, de la alcool. Ca asfaltarea soselelor e ‘aproape gata’de ani de zile. Ca pana si prostii au pareri. Ca nu am cu cine sa votez. Ca iert prea multe. Ca sunt luata de proasta.

Ca nu pot sa mananc orice fara sa ma gandesc ca ingrasa. Ca muncim 5 zile si stam 2 in loc sa fie invers. Ca nu mai am timp sa citesc o carte. Ca greu ma mai bucura ceva. Ca nu pot sa dorm cat, cum si cu cine as vrea. Ca nu pot sa am orgasm daca nu fac dragoste. Ca nu pot sa fac dragoste singura. Ca ma indragostesc prea repede.

Ca doar ceasurile vechi au puterea sa opreasca timpul. Ca am credite si nu pot sa traiesc pe gratis. Ca am prea mult bun simt. Ca nu se gasesc job-uri bune pentru boemi. Ca mi-e teama sa fac copii in lumea asta. Ca nu mai vreau sa mai pun suflet. Ca e judecat prea aspru sufletul meu fin. Ca multi viseaza prost. Ca inima mea are memorie exagerata. Ca am regrete.

Ca am degeaba 98 de cai pe doua roti, ca nu am ce sa fac cu ei… legal. Ca nu stiu sa inot...

Ce vor femeile?

“Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt cele pe care nu le va mai suporta mai tarziu.”

Faza 1: EA il vede pe EL si se indragosteste... pe loc. Il cucereste, relatia incepe. EA ii spune primul ‘te iubesc’ dupa doua zile.

EA nu suporta fotbalul, dar invata istoria clubului favorit intr-o noapte. Pentru EL. EA detesta masinile, dar memoreaza toate variantele de motorizare, echipare si upgrade ale modelului preferat. Pentru EL. EI ii place marea, lui muntele, nu-i nimic, EA isi cumpara echipament de ski. Pentru EL. EA adora shopping-ul, dar ajunge sa cumpere numai bere si popcorn. Pentru EL...si prietenii lui.

Faza 2: Dupa mult timp, EL ii spune ‘te iubesc’. Odata ce relatia a ajuns in momentul in care ‘multumesc’, ‘te rog frumos’ si ‘cu placere’ apartin trecutului, lucrurile se schimba.

EA ii controleaza apelurile, mesajele si mail-urile. EA ii face scandal daca nu i-a raspuns la mesaj in max. 5 min. EA face crize cand e seara de meci sau cand EL iese la bere cu baietii. EA nu mai vrea la munte, vrea la mare. EA ii spune ca nu-i mai place cum se imbraca sau cum isi face freza. EL a facut burta. EA nu mai suporta colacul de la WC ridicat...

Concluzie: Ce vor femeile de la un barbat?

O sa va spun un secret pastrat de femei de mii de ani: nici macar ele nu stiu... Aveti grija sa il uitati in urmatoarele 5 secunde...

EA nu uraste cu timpul ceea ce i-a placut la inceput. E doar o iluzie. Femeile sunt doar niste actrite pe scena vietii. Lucrurile care nu-i mai plac acum, nu ii placeau nici atunci. Singura diferenta e ca atunci era dispusa sa treaca cu vederea, sa faca compromisuri, sa tolereze. Pentru a-l avea pe EL.

La inceput, lumea EI se rezuma la EL. Cu timpul, lumea EI se rezuma la... EA.

Femeia din situatia de mai sus e genul care se viseaza de mica maritata. Pentru ea, singurul scop in viata este sa gaseasca prostul care s-o ia de nevasta si pe care sa-l invarta ca pe o marioneta. Daca prostul o iubeste prea mult si face el compromisuri ca sa nu o supere, atunci iar nu mai e bun.

Odata vazuta cu sacii-n caruta, femeia preia controlul si incearca sa transforme broasca cu care s-a maritat (sau cu care are o relatie) in printul calare pe cal alb la care visa cand era mica si proasta. Acum a mai crescut putin...

Eu mint, tu minti, el/ea minte…

Cel care n-a mintit niciodata sa se ridice si sa dea primul cu piatra…
"It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what." [Dr. House] Cu alte cuvinte, toti mintim, difera doar motivele si subiectul minciunii. Nimic mai adevarat. Am ajuns la acel moment din viata in care nu ma mai deranjeaza minciuna. Vorba cantecului… minte-ma ca… te mint si eu.

Problema apare insa atunci cand persoana care ma minte are impresia ca nu ma prind. Mai mult, de ce sa ai pretentia sa fiu sincera cu tine, cand sansele ca situatia sa devina neplacuta pentru mine in consecinta sunt foarte mari?

Mintim ca sa fim iubiti, mintim ca sa facem sex, mintim ca sa fim promovati sau pentru o marire de salariu, mintim ca sa protejam, mintim ca sa nu ranim, mintim ca sa fim lasati in pace etc. Mintim din doua motive: ca sa ne fie noua bine sau ca sa le fie bine celor la care tinem. Sau mintim ca nu ne putem abtine, dar atunci intram in domeniul patologic…

Bun, deci stim ca traim intr-o lume in care minciuna si prostitutia guverneaza. Deci daca toata lumea minte ca sa fie bine, de ce e privita minciuna ca un lucru rau? Ar trebui sa nu mai putem de bine. E vina celor pe care ii mintim pentru ca ii mintim. Cine spune ca prefera adevarul, iarasi minte. De fapt, singurul lucru pe care il putem face este sa avem grija sa nu ne mintim pe noi.

Prostia si fericirea

“Fericiti cei saraci cu duhul, ca lor va fi imparatia cerurilor...” (Mt 5,3). Nu pot sa spun ca sunt credincioasa. Am fost, cand eram copil si asa era firesc cand cresti intr-o familie crestina, cand bunica te taraste pe la biserici si slujbe duminica. Mereu am avut fobie fata de preoti. Nu-i plac si nici ei nu ma plac pe mine. Echitabil deci... Si atunci cum de am ajuns sa citez tocmai din Biblie? Pai nimeni nu spune ca nu are si niste samburi de adevar.

Intr-adevar, ignoranta aduce fericire. Oamenii slabi inzestrati la mansarda sunt cei mai fericiti. Sufleteste, evident. Poate ca nu isi permit ei haine de la Gucci, Armani, Dolce sau Prada, dar cu siguranta nu ii chinuie intrebari existentiale. Poate ca nu isi permit sa manance la restaurante scumpe sau concedii in statiuni de lux, dar pun altfel capul pe perna seara.

Cu cat ai mai multe circumvolutiuni pe cerebel, cu atat esti mai chinuit si mai nefericit. Nu iei fericirea ca atare, ci incepi sa o intorci pe toate partile, sa ii studiezi cauze si efecte, implicatii biologice si patologice, modul in care te influenteaza pe tine si pe cei din jurul tau. Fericirea e alta pentru fiecare in parte. Unii isi doresc obiecte, altii sentimente, altii putere, prieteni sau o inghetata. Lista poate continua la nesfarsit...

Cati stiu exact ce i-ar face fericiti? Isi ating anumite teluri si sunt fericiti o vreme. Apoi se regasesc din nou tristi si neintelesi. Nu cumva a fi fericit inseamna sa nu iti doresti nimic pentru a nu avea dezamagirea ca nu se intampla? Iar daca nu iti doresti nimic, atunci ce te poate motiva sa mergi mai departe? Nici asa nu-i bine... Cineva spunea ca fericirea este suma totala a nenorocirilor care nu ni s-au inamplat inca. Poate fi un punct de vedere.

Recunosc, nu stiu ce ar insemna exact fericirea pentru mine. Pana ma decid insa, o sa ma bucur de tot, o sa savurez toate nimicurile care pana acum mi se pareau ca fac parte din normal: de cafeaua de dimineata, tigara de dupa, glumele proaste ale colegilor, taranii parveniti din cluburi, emisiunile 'contrafacute' de la televizor, coada de la supermarket.

Gandesc prea mult…

De ce sa faci sex? De ce sa nu iubesti?
De ce sa plangi? De ce sa nu razi?
De ce sa fugi? De ce sa nu stai?
De ce sa taci? De ce sa nu spui?
De ce sa minti? De ce sa nu …?

Cate pietricele sunt intr-o gramajoara?
Cat de mult e prea mult?
Ce culoare au gandurile?
Ce forma au sentimentele?

Dincolo era mai ieftin…

Ce-ar fi daca?…

Viata te schimba, viata de educa si mai ales, iti da peste nas. De multe ori nu suntem la momentul potrivit in locul potrivit, sau cel putin asa credem noi. De fapt, nimic nu se intampla fara un motiv…

Doi indragostiti care astazi se despart cu drame, lacrimi, amenintari si gelozii isi jura dragoste sau ura vesnica. Peste cativa ani, nu mai e nici dragoste, nici ura. Destinul ii readuce in acelasi timp si acelasi loc. Nici unul nu mai e cel care a fost. Si totusi, genunchii le tremura, respiratia li se taie. Sentimente de vinovatie, frustrari, amintiri, toate le invadeaza sufletul si mintea.

Ea: ‘Ce-ar fi fost daca….?’ … daca mai eram impreuna si astazi? L-as fi iubit la fel de mult? Mai eram eu cea de astazi? Oare mai simte ceva pentru mine? Oare am insemnat ceva pentru el? M-am mai ingrasat? Am mai slabit? Oare ma mai gaseste atragatoare? Oare acum are pe cineva?...

El: Oare ma mai uraste pentru cat am facut-o sa sufere? Ce-ar fi daca i-as propune sa ne mai vedem? Oare are pe cineva? O sa creada ca vreau sa avem iarasi o relatie? Daca facem sex, o sa fie dezamagita de mine? …

Pe masura ce intrebarile se aduna, pe atat starea de neliniste se adanceste. In aceeasi camera singuri, amandoi stiu ce urmeaza. Nimic nu mai e la fel. Sarutarile sunt straine, mangaierile sunt retinute, instinctele primeaza… si nu prea. Actul se consuma, urmeaza tacere. Avalansa de ganduri se porneste iara… Amandoi ar vrea sa zica ceva si totusi niciunul nu poate sa o faca.

Gheata se sparge, isi aprind cate o tigara, discuta , lamuresc. Fiecare isi trage concluziile, corect sau gresit. Se privesc cu alti ochi acum… In realitate insa, intotdeauna va ramane ceva nespus. Intotdeauna va fi ceva ce le va fi teama sa isi spuna. Ce-ar fi daca…?

Urma...

am gasit o urma ,intr-un mod simplu:dand praful anilor la o parte...
cred ca pe atunci purtam 38 la pantof,
am simtit ca aerul devine mai tare...mai ozonat;de,poluarea abia se nastea pe vremea aceea
cred ca in vara respectiva plouase foarte mult...

apropo,era o urma de picior drept si uitandu-ma stanga-dreapta,
si nemaivazand o alta
m-am intrebat : si totusi in viata am pasit cu stangul,
alfel nu gasesc nici o explicatie

pentru ratacirile mele.
Sunt cea care incepe totul si nu duce nimic la capat!
Sunt cea care striga: Hotul! cu portofelul strain in buzunar...
Sunt cea care ofteaza des si rupe... lunile din calendar

ma uit in urma mea...dupa atatia ani,
tin minte ca m-a si urechiat cineva cand am brutalizat cimentul proaspat intins,
in urma mea ,un gandac si-a gasit adapost,
probabil spera sa-i fie bine...lumina-n cartier s-a stins...

am sa mor probabil in curand,
acest lucru ma face sa plang instantaneu,
totul a trecut prea repede
poate-mi pastrezi tu urma...eventual...la tine-n gand.

Sclav cu vise

Imi accept conditia, nu ma deranjeaza. Conditia de sclav ma ajuta sa imi sustin visele. Mai exact, cand spun sclav ma refer la a fi angajat. Sclavii cei mai mari sunt cei care au afacerea lor. Asta ma face pe mine un sclav mai mic care lucreaza pentru un sclav mai mare. La patron. Nu ma plang, mi-e bine. Cafeaua e cafea, tigara e tigara, programul e program, salariul intra la timp, conditiile sunt mai mult decat decente, colegii sunt minunati.

Ei bine, asta nu ma retine totusi sa imi doresc mai mult, sa sper. Privind viata insasi ca pe un job, imi doresc sa promovez ierarhic si sa devin acel sclav mai mare. Sclavul propriei afaceri. Desigur, cum altfel as putea sa fac asta fara a avea un job care sa ma sprijine in a demara ceva al meu. Ca asa sunt femeile, vor ceva numai al lor si mereu isi doresc mai mult… Saracele…tot mai speram…

Pana atunci continui sa ma trezesc dimineata, sa fac acelasi traseu pana la platantie unde sa continui sa culeg bumbacul in timp ce imi imaginez ca odata si odata o sa ajung si eu sa am biciul in mana. Visele nu mi le poate lua nimeni…

Importanta sexului oral – 2

Pentru femei :

Also known as blowjob, felatie, hummer, nobber, going down. Sa o luam sistematic:

1. Nu exista ‘blowjob is bad’. There is no such thing. Intreaba orice barbat…
2. Cand o faci, nu te gandi daca ce faci, faci bine sau nu. Make love to it… gen.
3. Daca e one night stand, da, o sa creada ca esti curva. Deal with it!
4. Nu musca, nu zgaria, nu fi dobitoaca! Nu e din lemn… si nici tu nu esti castor…. Si nici nu ai vreun baraj de construit.

Concluzie: E important sa faci sex oral…si atat. Ia-o ca atare si repeta in gand pana intelegi. Cele mai bune eleve vor primi dupa cum urmeaza:

Premiul I: Pula de aur
Premiul II: Pula de argint
Premiul III: Pula de bronz
Mentiune: Pula de lemn
Restul: Pula peste ochi!

Succes!

As vrea sa mor…

… infipta. Nu , nu… nu devin poeta, nu ascult manele si nu trec printr-o faza emo (nu-i inteleg, am mai stabilit asta o data). Dupa principiul ‘una calda-una rece’, daca in ultimul post vorbeam de pe tema ‘dor si inima albastra’, iata ca astazi ma regasesc imbinand doua teme cel putin dubioase, daca le pui una langa celalalta: moarte si sex.

Nu sunt necrofila, gandul de a face sex cu un cadavru ma excita la fel de mult cum ma excita Dan Diaconescu (bleah!)… adica below zero….way below. In fine, trecand peste cele cateva clipe in care m-am chinuit sa imi inabus senzatia de voma, sa mergem mai departe cu subiectul. Stiti cum e mintea omului, fuge repede de la una la alta, ca nici nu iti dai seama cum ai ajuns de la ‘verde’ la ‘crocodili’.

Asadar, urmand graficul de mai jos:
Sex-criza-sex-bani-sex-serviciu-sex-gripa noua-sex-moarte…sex…hopa….
Am inceput sa ma gandesc la cum mi-as dori sa mor. Batrana in propriile fecale , not. Ucisa de un sot alcoholic si gelos, not. Otravita de varul primar din cuscrii vitregi pentru avere, not. Dintr-un accident stupid… cel mai probabil. Infipta? DA. Asta este! Ce moarte mai frumoasa decat sa mori facand sex? De placere… Sincer, nu prea am auzit de femei care sa faca infarct in timp ce stau deasupra, dar o sa ma straduiesc mai mult. Promit!

Prima iubire e chiar.... prima?

In mod obisnuit, acest termen este asociat cu “cea dintai (in spatiu si timp), care se afla la inceput, in fruntea unei serii”.

Insa asociat iubirii, la ce capat al sirului se afla prima? M-am intrebat de multe ori daca nu cumva prima este de fapt...ultima... atunci cand stim cu ce se mananca iubirea, cand stii cum sa iti dai seama ca simti asta si mai ales... cand stii ca cel pentru care o simti, o merita.

In realitate toata lumea merita sa fie iubita, insa cati dintre noi luam asta ca un drept care se castiga, nu care se acorda de la sine si gata? Ca sa evit generalizarea, o sa spun ‘aproape nimeni’. Si ca sa ajungi sa constientizezi asta iti ia cu siguranta ani de zile, asa ca se presupune ca ai trecut demult de ‘prima dragoste’.

In final, prima dragoste este ultima. Cea dupa care nu mai urmeaza nimic, decat respectul. Cum stii ca e ultima? Nu poti sa stii, pentru ca nu depinde numai de tine sa hotarasti unde se trage linia, unde e capatul.

Probabil ca cel mai sigur lucru pe care il poti face este sa nu te gandesti daca e ultima (sau prima sau dati-i voi un numar, oricare). Iubeste de fiecare data ca si cand ar fi ultima data si mai ales, fa tot posibilul sa fi ultima iubire, sa castigi asta.

Importanta sexului oral - 1

Pentru Barbati:

Dragii mei, va place sau nu… asa cum voua va place, si noua ne place, si noi vrem, si noi avem nevoie de asta. Avem nevoie sa stiti ca trebuie sa o faceti, sa stim ca vreti si ca o veti face. Asta daca vreti mai mult decat o noapte de la domnisoara (?!) in cauza. Bun, acum ca am lamurit asta, putem sa continuam.

Si mai important… va rugam sa aveti habar de ceea ce faceti. Nu bagati botul daca nu stiti ce sa faceti cu el. Nu insistati in zonele sensibile. Ne enervati. Nu insistati dupa ce ne-am dat drumul. Lasati-ne sa savuram momentul. Limba. Este minunata. Probabil singura care va mai poate salva atunci cand aveti probleme erectile. Ne place, folositi-o... DES.

Ca sa fiti siguri ca o faceti bine, exersati cat mai mult (sic!). Cititi, documentati-va si cel mai important…. Lasati-va ghidati de partenera. Fiti atenti la reactiile ei. Comunicati cu ea. Vorbiti deschis despre asta. Cu cat va iese mai bine, cu atat o sa primiti si voi mai mult…

Sfat pentru femei: Daca tot vreti primiti ceva, aveti MARE grija la igiena intima ca nu e frumos sa mai ia si o rosie sa sparga si o ceapa sa mearga cu branza de la comisura voastra cu par... nesimtitelor.

Camera

Viaţa e o înşiruire de camere. Ne plimbăm dintr-una în alta… până ne decidem sa rămânem într-una dintre ele. E greu sa ne decidem la una singură, cu toţii avem o cameră preferată… sau întunecată.

Şi totuşi, nu este mobilierul sau mărimea camerei care ne influenţează, ci persoanele cu care suntem prinşi în fiecare încăpere.

Când suntem tineri trecem dintr-o cameră în alta cu atâta lejeritate… Avem atâtea camere de văzut, atâtea persoane de descoperit… Şi totuşi atât de puţin timp. Din disperare, ajungem să nu mai avem aceeaşi răbdare de a zăbovi în fiecare cameră ca altadată.

Şi ne grăbim mai tare. Şi alergăm pe coridoare şi dăm buzna si trântim uşi.

Nu ţi-e frică de faptul că poate în următoarea cameră nu va mai fi nimeni?
Nu ţi-ai dori ca pentru o clipă să fi tu cel vizitat de călători prin viaţă?

Liberty Parade 2009

Ne vedem acolo!

Despre campanii publicitare geniale

Unul din exemplele mele favorite din istoria publicitatii romanesti este campania la coniacul Unirea. Nici nu cred ca e coniac. Mai degraba bautura spirtoasa cu gust de brandy. Cati dintre voi stiu de fapt ce e Unirea? Genial. Sa apreciezi un brand, sa il si consumi doar pentru ca mesajul publicitar e magnific si sa nu stii exact ce e.
Asadar...Unirea e o bautura spirtoasa nepretentioasa, care nu are nici gust de cocos, nu are nici sticla triunghiulara, nu are nici eticheta fosforescenta... aparent nu are nimic cu care sa diferentieze fata de competitori. Difera putin la gust si culoare, dar insesizabil. Nu poti sa faci o campanie de genul "Ia-ma pe mine ca sunt mai ieftin!" sau "Cumpara-ma si participa la concurs cu capacul!" etc. Ce au facut realizatorii campaniei? Au mers si au cautat contextul. Ca o fi fost din greseala, ca au avut noroc cand au gasit ideea cu "Viata la baraca", atat de putin conteaza, incat nici nu are rost sa te enervezi. Personal, zic ca aceasta agentie a facut prima campanie adevarata din tara, "fabricand" USP-ul (a se citi "unique selling proposition") care s-a potrivit cel mai bine produsului si care a atras clar target-ul cerut, ba chiar mai mult. Adica pe langa faptul ca au reusit in 5+1 spoturi sa mentina aceeasi linie de mesaj publicitar, a fost faptul ca au reusit performanta lui "Unde dai si unde crapa?" in ceea ce priveste target-ul. In sensul ca am si eu cativa prieteni mai de seama care, chiar daca nu intrau in target, au inceput sa consume produsul pentru ca reclama, generic vorbind, a fost extrem de buna.
A doua (a nu se intelege mai slaba decat cea de mai sus) si ultima campanie publicitara romaneasca care m-a mai impresionat pana in momentul de fata este cea la sport.ro - Pentru ca barbatii sunt pe sport.ro ... (sau "de ce ajung femeile lesbiene?"). O serie de 11 spoturi care au avut bunavointa sa se concentreze exact Nu pe publicul tinta. A face o campanie unui produs este probabil considerabil mai usor decat sa faci o campanie unui intreg, cu atat mai mult unui postde televiziune. Sa fie un post de televiziune destinat publicului masculin, dar sa te axezi pe influenta acestuia negativa asupra femeilor, iarasi un act de curaj. Sa stii sa o faci astfel incat sa starnesti hohote de ras de ambele parti, o lucrare de geniu.

Adicţia: în drog sau în subiect?

Alcoolul este un drog dur, de acelaşi calibru cu heroina, care pentru majoritatea consumatorilor se află la originea unei veritabile dependenţe, cu toată dimensiunea sa fiziologică, şi tulbură de asemenea complet viaţa afectivă şi socială a subiecţilor, devenind centru existenţei lor.
Dar, depaşind consumul de heroină, în societatea noastră numeroşi indivizi ajung să bea regulat alcool fără "să facă o boală din asta". Campaniile d eprevenire fac front comun adesea, chiar din ce în ce mai mult în lupta contra abuzului sau consumului nociv, în aceeaşi măsură sau chiar mai mult decât împotriva dependenţei. Este evident că un alcoolism excesiv implică pericole importante: accidente de maşini, acte de violenţă etc.
Pentru ca problemele de boala adictivă să se dezvolte sunt necesare numeroase condiţii care permit faimoasa "întâlnire" dintre produs, personalitate, momentul socio-cultural. Factorii psihologici joaca un rol esenţial în constituirea adicţiei, chiar până în punctul de a putea afirma că obiectul (drog, alcool...) este întru totul secundar.
Două serii de fapte merg de altfel in acest sens: pe de o parte, trecerea de la o adicţie la alta pentru multe persoanecare schimbă astfel drogul fără a înceta să fie dependente. Pe de altă parte, faptul că există nu numai adictii fără droguri, ca jocul patologic, dar şi adicţii faţă de substanţe de care suntem în mod natural dependenţi, precum hrana.
După dragoste şi sex, alcool, droguri şi joc, hrană: toate sursele de plăcere cotidiană ale vieţii noastre nu riscă ele să ne pună în pericol? Ciocolată, televiziune, gaming, internet... totul ar putea deci să devină un drog?
Renunţarea unei forme de adicţie atrage după sine aproape instant nevoia de suplinire a acesteia cu o alta. Dar toate dependenţele enumerate mai sus nu au aceleaşi consecinţe asupra vieţii noastre. Mai simplu şi mai pe înţelesul comun, nu sunt unele excese foarte plăcute? Atunci, obiceiuri urâte sau dependenţe reale...unde se situează graniţa dintre normal şi patologic? Putem să trasăm o linie între ceea ce depinde de moralitate şi ceea ce depinde de boală?
Ca orice altă acţiune pe care o întreprindem, această depaşire a liniei fine dintre consum ocazional şi dependenţă este în primul rând o chestiune de alegere. Suntem stăpânii propriilor fapte şi decizii şi ţine doar de noi să ne limităm.