Urma...

am gasit o urma ,intr-un mod simplu:dand praful anilor la o parte...
cred ca pe atunci purtam 38 la pantof,
am simtit ca aerul devine mai tare...mai ozonat;de,poluarea abia se nastea pe vremea aceea
cred ca in vara respectiva plouase foarte mult...

apropo,era o urma de picior drept si uitandu-ma stanga-dreapta,
si nemaivazand o alta
m-am intrebat : si totusi in viata am pasit cu stangul,
alfel nu gasesc nici o explicatie

pentru ratacirile mele.
Sunt cea care incepe totul si nu duce nimic la capat!
Sunt cea care striga: Hotul! cu portofelul strain in buzunar...
Sunt cea care ofteaza des si rupe... lunile din calendar

ma uit in urma mea...dupa atatia ani,
tin minte ca m-a si urechiat cineva cand am brutalizat cimentul proaspat intins,
in urma mea ,un gandac si-a gasit adapost,
probabil spera sa-i fie bine...lumina-n cartier s-a stins...

am sa mor probabil in curand,
acest lucru ma face sa plang instantaneu,
totul a trecut prea repede
poate-mi pastrezi tu urma...eventual...la tine-n gand.