miercuri, 8 iulie 2009

Liberty Parade 2009



Ne vedem acolo!

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Despre campanii publicitare geniale


Unul din exemplele mele favorite din istoria publicitatii romanesti este campania la coniacul Unirea. Nici nu cred ca e coniac. Mai degraba bautura spirtoasa cu gust de brandy. Cati dintre voi stiu de fapt ce e Unirea? Genial. Sa apreciezi un brand, sa il si consumi doar pentru ca mesajul publicitar e magnific si sa nu stii exact ce e.
Asadar...Unirea e o bautura spirtoasa nepretentioasa, care nu are nici gust de cocos, nu are nici sticla triunghiulara, nu are nici eticheta fosforescenta... aparent nu are nimic cu care sa diferentieze fata de competitori. Difera putin la gust si culoare, dar insesizabil. Nu poti sa faci o campanie de genul "Ia-ma pe mine ca sunt mai ieftin!" sau "Cumpara-ma si participa la concurs cu capacul!" etc. Ce au facut realizatorii campaniei? Au mers si au cautat contextul. Ca o fi fost din greseala, ca au avut noroc cand au gasit ideea cu "Viata la baraca", atat de putin conteaza, incat nici nu are rost sa te enervezi. Personal, zic ca aceasta agentie a facut prima campanie adevarata din tara, "fabricand" USP-ul (a se citi "unique selling proposition") care s-a potrivit cel mai bine produsului si care a atras clar target-ul cerut, ba chiar mai mult. Adica pe langa faptul ca au reusit in 5+1 spoturi sa mentina aceeasi linie de mesaj publicitar, a fost faptul ca au reusit performanta lui "Unde dai si unde crapa?" in ceea ce priveste target-ul. In sensul ca am si eu cativa prieteni mai de seama care, chiar daca nu intrau in target, au inceput sa consume produsul pentru ca reclama, generic vorbind, a fost extrem de buna.
A doua (a nu se intelege mai slaba decat cea de mai sus) si ultima campanie publicitara romaneasca care m-a mai impresionat pana in momentul de fata este cea la sport.ro - Pentru ca barbatii sunt pe sport.ro ... (sau "de ce ajung femeile lesbiene?"). O serie de 11 spoturi care au avut bunavointa sa se concentreze exact Nu pe publicul tinta. A face o campanie unui produs este probabil considerabil mai usor decat sa faci o campanie unui intreg, cu atat mai mult unui postde televiziune. Sa fie un post de televiziune destinat publicului masculin, dar sa te axezi pe influenta acestuia negativa asupra femeilor, iarasi un act de curaj. Sa stii sa o faci astfel incat sa starnesti hohote de ras de ambele parti, o lucrare de geniu.

Adicţia: în drog sau în subiect?


Alcoolul este un drog dur, de acelaşi calibru cu heroina, care pentru majoritatea consumatorilor se află la originea unei veritabile dependenţe, cu toată dimensiunea sa fiziologică, şi tulbură de asemenea complet viaţa afectivă şi socială a subiecţilor, devenind centru existenţei lor.
Dar, depaşind consumul de heroină, în societatea noastră numeroşi indivizi ajung să bea regulat alcool fără "să facă o boală din asta". Campaniile d eprevenire fac front comun adesea, chiar din ce în ce mai mult în lupta contra abuzului sau consumului nociv, în aceeaşi măsură sau chiar mai mult decât împotriva dependenţei. Este evident că un alcoolism excesiv implică pericole importante: accidente de maşini, acte de violenţă etc.
Pentru ca problemele de boala adictivă să se dezvolte sunt necesare numeroase condiţii care permit faimoasa "întâlnire" dintre produs, personalitate, momentul socio-cultural. Factorii psihologici joaca un rol esenţial în constituirea adicţiei, chiar până în punctul de a putea afirma că obiectul (drog, alcool...) este întru totul secundar.
Două serii de fapte merg de altfel in acest sens: pe de o parte, trecerea de la o adicţie la alta pentru multe persoanecare schimbă astfel drogul fără a înceta să fie dependente. Pe de altă parte, faptul că există nu numai adictii fără droguri, ca jocul patologic, dar şi adicţii faţă de substanţe de care suntem în mod natural dependenţi, precum hrana.
După dragoste şi sex, alcool, droguri şi joc, hrană: toate sursele de plăcere cotidiană ale vieţii noastre nu riscă ele să ne pună în pericol? Ciocolată, televiziune, gaming, internet... totul ar putea deci să devină un drog?
Renunţarea unei forme de adicţie atrage după sine aproape instant nevoia de suplinire a acesteia cu o alta. Dar toate dependenţele enumerate mai sus nu au aceleaşi consecinţe asupra vieţii noastre. Mai simplu şi mai pe înţelesul comun, nu sunt unele excese foarte plăcute? Atunci, obiceiuri urâte sau dependenţe reale...unde se situează graniţa dintre normal şi patologic? Putem să trasăm o linie între ceea ce depinde de moralitate şi ceea ce depinde de boală?
Ca orice altă acţiune pe care o întreprindem, această depaşire a liniei fine dintre consum ocazional şi dependenţă este în primul rând o chestiune de alegere. Suntem stăpânii propriilor fapte şi decizii şi ţine doar de noi să ne limităm.

vineri, 12 decembrie 2008

What Drug Is Your Personality Like?

Mie mi-a ieşit asta:




Your Personality Is Like Alcohol



You're the life of the party, a total flirt, and probably a pretty big jokester.

Sometimes your behavior gets you in trouble, but you still remain socially acceptable.

You're a pretty bad driver, and you're dancing could also use a little work!



At your best: You are uninhibited, funny, and relaxed.



What people like about being around you: You're friendly, welcoming, and easy to talk to.



What people dislike about being around you: You're a little sloppy and careless.



How addicted people get to you: A fair amount, though they tend to deny it.

miercuri, 10 decembrie 2008

Eu accept...Tu?


Tind să deviez atât de mult de la un subiect la altele, încât deseori uit de unde plec. Din fericire, de data asta ştiu că de la o ştire cum că jumătate din vitrinele din cartierul roşu şi din locurile unde este legalizat consumul de "halucinogene" din Amsterdam or să fie închise, m-am dus cu gândul la alt motiv pentru care Amsterdam-ul este preferat de către turişti. Este o oază pentru comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi persoane transgender).

Cred că principalul obiectiv al fiecărei parade gay este un soi de
semnal că există …homosexuali şi lesbiene, asta ca să nu mai luăm in calcul travestiţii, transexualii şi bisexualii. In fapt, Gay Parade a fost şi sunt convinsa că va fi (în Romania) un marş al îndrăzneţilor, în care se va dovedi că poti să tragi “neşte” ciorapi de damă pe un picior păros sau în cel mai bun caz proaspăt epilat cu ceară.

Nu aş vrea să fiu înţeleasă greşit, însă părerea mea este că se prea face reclamă pe tema homosexualităţii şi acest lucru îi diferenţiază din start de cei de la care se cere mult râvnita TOLERANŢĂ. E ca şi cum ar ieşi toţi care sunt blonzi în faţă, să facă o paradă, cerând acceptarea lor de către cei care sunt bruneţi. De ce să iasă în stradă şi să ceară drepturi ca gay? Sunt convinsă că au drepturi că sunt oameni, ca şi cetăţeni români… nu stiu câtă satisfacţie ar avea să ştie că au oarecare drepturi pentru simplul fapt că sunt… gay.

Am avut ocazia să intru în contact destul de apropiat şi de durată cu comunitatea LGBT. Am fost în cluburi, cafenele de profil, am discutat cu foarte mulţi, mi-am făcut foarte mulţi prieteni, dar mi-am atras şi foarte multe antipatii. Am putut să ii cunosc din interior, să îmi formez o părere, să pot să vorbesc despre subiectul ăsta în cunoştinţa de cauză. Cert este că am ajuns la concluzia ca sunt cu mult mai mulţi decât avem noi impresia. Cea mai mare parte dintre ei sunt LGBT pentru că aşa li se pare cool. Da, oricât de ciudat ar suna, e cool sa fii gay în viziunea lor. Alţii intră, ies repede, dar se mai întorc din când in când. Foarte mulţi sunt persoane publice care încearcă ca în afara locaţiilor de profil să pastreze aparenţa normalitaţii. Şi în sfârşit, doar câţiva au avut sau au curajul să înfrunte lumea şi să recunoască lumii adevarăta orientare sexuală. Însă nu ar trebui judecaţi, cu atât mai mult cu cât oricine are dreptul să aleagă. Aşa cum ne alegem cariera, prietenii, sportul, mâncarea, bautura preferată, aşa suntem liberi să alegem alături de cine preferăm să ne trezim dimineaţa în pat.

joi, 4 decembrie 2008

Aşa...vă rog, NU!


Obişnuiesc să fac pasiuni. În sensul că mă fascinează orice apariţie din presă sau la tv a respectivului personaj. Mi se întâmplă asta de obicei cu cei/cele extrem de proşti. Mă distrează prostia...rău de tot. Nu ştiu de ce, dar mă destinde. Parcă nu mă lasă să uit aş fi putut fi rău de tot...aşa ca ei.
O vreme am fost fan Gigi... Genial! Îi mulţumesc pe această cale pentru toate serile in care mi-a provocat hohote de râs. E o artă şi asta...să distrezi publicul, să-l faci să râdă. Cred că e cel mai greu. Partea şi mai tare era că el nici nu se forţa. La el e nativ totul. Şi trăieşte fiecare moment... ceva incredibil...

Ei bine acum nu încetează să mă uimească Sexi Brăileanca. Monument de prostie, tupeu şi nesimţire. Asta mică (şi la propriu şi la figurat) e "vedetă" pentru ca şi-a tras-o cu Ogica, Tolea, Fizz si Liviu Guţă, l-a "măsurat" pe Costin Mărculescu, etc etc etc şi mai nou încearcă mititica să se mărite cu un milionar arab la "Inelul cu diamant". Asta se vrea a fi emisiune matrimonială, dar de fapt e un soi de prostituţie mascată. Destul de educativă pentru adolescentele noastre, dacă stai să te gandeşti că le învaţă că dacă ling cum trebuie un boşorog cu bani se aranjează pe viaţă. Vorba aia... pofta vine mâncând. Adică, cine mai are nevoie de dragoste sau loc de muncă dacă faci mai mulţi bani sugând p**a cu acte?

miercuri, 3 decembrie 2008

Recesiunea si efectele ei speciale


Eu cred că recesiunea asta se poziţionează mai mult în mintea noastra şi o facem să pară mai grav decât este. Am devenit mai mult decât obsedaţi de ea. Eu una am ajuns să o gasesc vinovată de absolut orice. Şi ce e şi mai rău...să o folosesc ca scuză pentru tot ce e nelalocul lui.
Am fost de curând într-o cafenea cu prietenii, prilej de "catching-up". Ei bine numai catching-up nu am făcut, că recesiunea ajunsese sa monopolizeze toate discuţiile. Pahare murdare, masa nu e ştearsă, scrumierele nu se schimbă... e recesiune domne', fac ăştia economie la apă, detergent. Abia te bagă-n seamă sau iţi aduc comanda dupa juma' de oră, e criză...fac economie de energie.
Ne-am gândit ca atunci când vine nota să nu lăsăm bacşiş... doar e recesiune, nu?
Recesiunea asta e ca menstruaţia: vine când ţi-e lumea mai dragă, îi afecteaza pe toţi cei din jur şi îţi strică toate planurile. Aşa că soluţia e simplă: bea RedBull...îţi dă aripi.
Criză, criză, dar lumea se duce în cluburi, îşi ia ţoale de firmă şi planifică revelioane de lux. Pisi se duce înca la salon, pisi înca are bani de coafuri, tratamente cosmetice şi împrospatarea colagenului. Pisi nu duce grija siliconului de mâine... Ce este cel mai grav e că pisi e si zgârcito-indiferentă la semenii ei mai puţin favorizaţi de soartă.
Săracii au fost mereu săraci... nu ştie să face diferenţa. Bogaţii or sa aibă mereu bani, fie criză sau ne-criză, deci nici ăştia nu fac diferenţa. Rămâne clasa de mijloc, care se vede acum nevoită să mai rărească serile de club. Trist... nu?