Eu cred că recesiunea asta se poziţionează mai mult în mintea noastra şi o facem să pară mai grav decât este. Am devenit mai mult decât obsedaţi de ea. Eu una am ajuns să o gasesc vinovată de absolut orice. Şi ce e şi mai rău...să o folosesc ca scuză pentru tot ce e nelalocul lui.
Am fost de curând într-o cafenea cu prietenii, prilej de "catching-up". Ei bine numai catching-up nu am făcut, că recesiunea ajunsese sa monopolizeze toate discuţiile. Pahare murdare, masa nu e ştearsă, scrumierele nu se schimbă... e recesiune domne', fac ăştia economie la apă, detergent. Abia te bagă-n seamă sau iţi aduc comanda dupa juma' de oră, e criză...fac economie de energie.
Ne-am gândit ca atunci când vine nota să nu lăsăm bacşiş... doar e recesiune, nu?
Recesiunea asta e ca menstruaţia: vine când ţi-e lumea mai dragă, îi afecteaza pe toţi cei din jur şi îţi strică toate planurile. Aşa că soluţia e simplă: bea RedBull...îţi dă aripi.
Criză, criză, dar lumea se duce în cluburi, îşi ia ţoale de firmă şi planifică revelioane de lux. Pisi se duce înca la salon, pisi înca are bani de coafuri, tratamente cosmetice şi împrospatarea colagenului. Pisi nu duce grija siliconului de mâine... Ce este cel mai grav e că pisi e si zgârcito-indiferentă la semenii ei mai puţin favorizaţi de soartă.
Săracii au fost mereu săraci... nu ştie să face diferenţa. Bogaţii or sa aibă mereu bani, fie criză sau ne-criză, deci nici ăştia nu fac diferenţa. Rămâne clasa de mijloc, care se vede acum nevoită să mai rărească serile de club. Trist... nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Da-ti cu parerea!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.