As vrea sa mor…

… infipta. Nu , nu… nu devin poeta, nu ascult manele si nu trec printr-o faza emo (nu-i inteleg, am mai stabilit asta o data). Dupa principiul ‘una calda-una rece’, daca in ultimul post vorbeam de pe tema ‘dor si inima albastra’, iata ca astazi ma regasesc imbinand doua teme cel putin dubioase, daca le pui una langa celalalta: moarte si sex.

Nu sunt necrofila, gandul de a face sex cu un cadavru ma excita la fel de mult cum ma excita Dan Diaconescu (bleah!)… adica below zero….way below. In fine, trecand peste cele cateva clipe in care m-am chinuit sa imi inabus senzatia de voma, sa mergem mai departe cu subiectul. Stiti cum e mintea omului, fuge repede de la una la alta, ca nici nu iti dai seama cum ai ajuns de la ‘verde’ la ‘crocodili’.

Asadar, urmand graficul de mai jos:
Sex-criza-sex-bani-sex-serviciu-sex-gripa noua-sex-moarte…sex…hopa….
Am inceput sa ma gandesc la cum mi-as dori sa mor. Batrana in propriile fecale , not. Ucisa de un sot alcoholic si gelos, not. Otravita de varul primar din cuscrii vitregi pentru avere, not. Dintr-un accident stupid… cel mai probabil. Infipta? DA. Asta este! Ce moarte mai frumoasa decat sa mori facand sex? De placere… Sincer, nu prea am auzit de femei care sa faca infarct in timp ce stau deasupra, dar o sa ma straduiesc mai mult. Promit!

Prima iubire e chiar.... prima?

In mod obisnuit, acest termen este asociat cu “cea dintai (in spatiu si timp), care se afla la inceput, in fruntea unei serii”.

Insa asociat iubirii, la ce capat al sirului se afla prima? M-am intrebat de multe ori daca nu cumva prima este de fapt...ultima... atunci cand stim cu ce se mananca iubirea, cand stii cum sa iti dai seama ca simti asta si mai ales... cand stii ca cel pentru care o simti, o merita.

In realitate toata lumea merita sa fie iubita, insa cati dintre noi luam asta ca un drept care se castiga, nu care se acorda de la sine si gata? Ca sa evit generalizarea, o sa spun ‘aproape nimeni’. Si ca sa ajungi sa constientizezi asta iti ia cu siguranta ani de zile, asa ca se presupune ca ai trecut demult de ‘prima dragoste’.

In final, prima dragoste este ultima. Cea dupa care nu mai urmeaza nimic, decat respectul. Cum stii ca e ultima? Nu poti sa stii, pentru ca nu depinde numai de tine sa hotarasti unde se trage linia, unde e capatul.

Probabil ca cel mai sigur lucru pe care il poti face este sa nu te gandesti daca e ultima (sau prima sau dati-i voi un numar, oricare). Iubeste de fiecare data ca si cand ar fi ultima data si mai ales, fa tot posibilul sa fi ultima iubire, sa castigi asta.

Importanta sexului oral - 1

Pentru Barbati:

Dragii mei, va place sau nu… asa cum voua va place, si noua ne place, si noi vrem, si noi avem nevoie de asta. Avem nevoie sa stiti ca trebuie sa o faceti, sa stim ca vreti si ca o veti face. Asta daca vreti mai mult decat o noapte de la domnisoara (?!) in cauza. Bun, acum ca am lamurit asta, putem sa continuam.

Si mai important… va rugam sa aveti habar de ceea ce faceti. Nu bagati botul daca nu stiti ce sa faceti cu el. Nu insistati in zonele sensibile. Ne enervati. Nu insistati dupa ce ne-am dat drumul. Lasati-ne sa savuram momentul. Limba. Este minunata. Probabil singura care va mai poate salva atunci cand aveti probleme erectile. Ne place, folositi-o... DES.

Ca sa fiti siguri ca o faceti bine, exersati cat mai mult (sic!). Cititi, documentati-va si cel mai important…. Lasati-va ghidati de partenera. Fiti atenti la reactiile ei. Comunicati cu ea. Vorbiti deschis despre asta. Cu cat va iese mai bine, cu atat o sa primiti si voi mai mult…

Sfat pentru femei: Daca tot vreti primiti ceva, aveti MARE grija la igiena intima ca nu e frumos sa mai ia si o rosie sa sparga si o ceapa sa mearga cu branza de la comisura voastra cu par... nesimtitelor.

Camera

Viaţa e o înşiruire de camere. Ne plimbăm dintr-una în alta… până ne decidem sa rămânem într-una dintre ele. E greu sa ne decidem la una singură, cu toţii avem o cameră preferată… sau întunecată.

Şi totuşi, nu este mobilierul sau mărimea camerei care ne influenţează, ci persoanele cu care suntem prinşi în fiecare încăpere.

Când suntem tineri trecem dintr-o cameră în alta cu atâta lejeritate… Avem atâtea camere de văzut, atâtea persoane de descoperit… Şi totuşi atât de puţin timp. Din disperare, ajungem să nu mai avem aceeaşi răbdare de a zăbovi în fiecare cameră ca altadată.

Şi ne grăbim mai tare. Şi alergăm pe coridoare şi dăm buzna si trântim uşi.

Nu ţi-e frică de faptul că poate în următoarea cameră nu va mai fi nimeni?
Nu ţi-ai dori ca pentru o clipă să fi tu cel vizitat de călători prin viaţă?

Liberty Parade 2009

Ne vedem acolo!

Despre campanii publicitare geniale

Unul din exemplele mele favorite din istoria publicitatii romanesti este campania la coniacul Unirea. Nici nu cred ca e coniac. Mai degraba bautura spirtoasa cu gust de brandy. Cati dintre voi stiu de fapt ce e Unirea? Genial. Sa apreciezi un brand, sa il si consumi doar pentru ca mesajul publicitar e magnific si sa nu stii exact ce e.
Asadar...Unirea e o bautura spirtoasa nepretentioasa, care nu are nici gust de cocos, nu are nici sticla triunghiulara, nu are nici eticheta fosforescenta... aparent nu are nimic cu care sa diferentieze fata de competitori. Difera putin la gust si culoare, dar insesizabil. Nu poti sa faci o campanie de genul "Ia-ma pe mine ca sunt mai ieftin!" sau "Cumpara-ma si participa la concurs cu capacul!" etc. Ce au facut realizatorii campaniei? Au mers si au cautat contextul. Ca o fi fost din greseala, ca au avut noroc cand au gasit ideea cu "Viata la baraca", atat de putin conteaza, incat nici nu are rost sa te enervezi. Personal, zic ca aceasta agentie a facut prima campanie adevarata din tara, "fabricand" USP-ul (a se citi "unique selling proposition") care s-a potrivit cel mai bine produsului si care a atras clar target-ul cerut, ba chiar mai mult. Adica pe langa faptul ca au reusit in 5+1 spoturi sa mentina aceeasi linie de mesaj publicitar, a fost faptul ca au reusit performanta lui "Unde dai si unde crapa?" in ceea ce priveste target-ul. In sensul ca am si eu cativa prieteni mai de seama care, chiar daca nu intrau in target, au inceput sa consume produsul pentru ca reclama, generic vorbind, a fost extrem de buna.
A doua (a nu se intelege mai slaba decat cea de mai sus) si ultima campanie publicitara romaneasca care m-a mai impresionat pana in momentul de fata este cea la sport.ro - Pentru ca barbatii sunt pe sport.ro ... (sau "de ce ajung femeile lesbiene?"). O serie de 11 spoturi care au avut bunavointa sa se concentreze exact Nu pe publicul tinta. A face o campanie unui produs este probabil considerabil mai usor decat sa faci o campanie unui intreg, cu atat mai mult unui postde televiziune. Sa fie un post de televiziune destinat publicului masculin, dar sa te axezi pe influenta acestuia negativa asupra femeilor, iarasi un act de curaj. Sa stii sa o faci astfel incat sa starnesti hohote de ras de ambele parti, o lucrare de geniu.

Adicţia: în drog sau în subiect?

Alcoolul este un drog dur, de acelaşi calibru cu heroina, care pentru majoritatea consumatorilor se află la originea unei veritabile dependenţe, cu toată dimensiunea sa fiziologică, şi tulbură de asemenea complet viaţa afectivă şi socială a subiecţilor, devenind centru existenţei lor.
Dar, depaşind consumul de heroină, în societatea noastră numeroşi indivizi ajung să bea regulat alcool fără "să facă o boală din asta". Campaniile d eprevenire fac front comun adesea, chiar din ce în ce mai mult în lupta contra abuzului sau consumului nociv, în aceeaşi măsură sau chiar mai mult decât împotriva dependenţei. Este evident că un alcoolism excesiv implică pericole importante: accidente de maşini, acte de violenţă etc.
Pentru ca problemele de boala adictivă să se dezvolte sunt necesare numeroase condiţii care permit faimoasa "întâlnire" dintre produs, personalitate, momentul socio-cultural. Factorii psihologici joaca un rol esenţial în constituirea adicţiei, chiar până în punctul de a putea afirma că obiectul (drog, alcool...) este întru totul secundar.
Două serii de fapte merg de altfel in acest sens: pe de o parte, trecerea de la o adicţie la alta pentru multe persoanecare schimbă astfel drogul fără a înceta să fie dependente. Pe de altă parte, faptul că există nu numai adictii fără droguri, ca jocul patologic, dar şi adicţii faţă de substanţe de care suntem în mod natural dependenţi, precum hrana.
După dragoste şi sex, alcool, droguri şi joc, hrană: toate sursele de plăcere cotidiană ale vieţii noastre nu riscă ele să ne pună în pericol? Ciocolată, televiziune, gaming, internet... totul ar putea deci să devină un drog?
Renunţarea unei forme de adicţie atrage după sine aproape instant nevoia de suplinire a acesteia cu o alta. Dar toate dependenţele enumerate mai sus nu au aceleaşi consecinţe asupra vieţii noastre. Mai simplu şi mai pe înţelesul comun, nu sunt unele excese foarte plăcute? Atunci, obiceiuri urâte sau dependenţe reale...unde se situează graniţa dintre normal şi patologic? Putem să trasăm o linie între ceea ce depinde de moralitate şi ceea ce depinde de boală?
Ca orice altă acţiune pe care o întreprindem, această depaşire a liniei fine dintre consum ocazional şi dependenţă este în primul rând o chestiune de alegere. Suntem stăpânii propriilor fapte şi decizii şi ţine doar de noi să ne limităm.