Puteam sa ma opresc aici, dar simt nevoia sa ma explic. Nu e vorba de clasic-ul ‘te iubesc’ pe care te simti obligat sa i-l arunci din cand in cand ca pe un os la care roade pana la urmatoarea aniversare, ci de acele minciuni... tacite. Acele minciuni prin omisiune. Acele minciuni pe care nu le rostesti niciodata. Si este mult mai bine asa. Mult mai sanatos pentru tine, pentru nervii tai, si pentru psihicul ei care oricum ruleaza in gol 75% din timp.
Femeia oricum se minte singura. Pentru ca vrea sa se minta, pentru ca isi creaza singura acel balon de sapun in care totul e bine si frumos. In care iubitul ei e perfect, iar sexul e minunat. In realitate, e suficient sa ii pui 2-3 intrebari pertinente si i-ai clatinat lumea. Tot ce credea ea ca fiind roz si pufos pana atunci se destrama. Si cu cat merge pe firul intrebarilor catre forma de baza, isi da seama ca e complet nefericita.
Poate ca nu crezi in crap stuff ca dragostea sau poate esti convins ca orice femeie o sa ti-o traga la un moment dat (nu te umfla in pene, e la figurat). Dar nu i-o spune. Sa-i spui unei femei ca nu crezi in dragoste e ca si cand i-ai spune ca nu o sa mai existe niciodata sezonul de reduceri la pantofi: un dezastru. I-ai dat la temelie... si tie foc la chiloti (in caz ca va intrebati ce e cu poza). Si poate (doar poate) i-ai spus-o chiar femeii care NU ti-ar fi tras-o la un moment dat...
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Da-ti cu parerea!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.