Viaţa e o înşiruire de camere. Ne plimbăm dintr-una în alta… până ne decidem sa rămânem într-una dintre ele. E greu sa ne decidem la una singură, cu toţii avem o cameră preferată… sau întunecată.
Şi totuşi, nu este mobilierul sau mărimea camerei care ne influenţează, ci persoanele cu care suntem prinşi în fiecare încăpere.
Când suntem tineri trecem dintr-o cameră în alta cu atâta lejeritate… Avem atâtea camere de văzut, atâtea persoane de descoperit… Şi totuşi atât de puţin timp. Din disperare, ajungem să nu mai avem aceeaşi răbdare de a zăbovi în fiecare cameră ca altadată.
Şi ne grăbim mai tare. Şi alergăm pe coridoare şi dăm buzna si trântim uşi.
Nu ţi-e frică de faptul că poate în următoarea cameră nu va mai fi nimeni?
Nu ţi-ai dori ca pentru o clipă să fi tu cel vizitat de călători prin viaţă?
