Despre campanii publicitare geniale

Unul din exemplele mele favorite din istoria publicitatii romanesti este campania la coniacul Unirea. Nici nu cred ca e coniac. Mai degraba bautura spirtoasa cu gust de brandy. Cati dintre voi stiu de fapt ce e Unirea? Genial. Sa apreciezi un brand, sa il si consumi doar pentru ca mesajul publicitar e magnific si sa nu stii exact ce e.
Asadar...Unirea e o bautura spirtoasa nepretentioasa, care nu are nici gust de cocos, nu are nici sticla triunghiulara, nu are nici eticheta fosforescenta... aparent nu are nimic cu care sa diferentieze fata de competitori. Difera putin la gust si culoare, dar insesizabil. Nu poti sa faci o campanie de genul "Ia-ma pe mine ca sunt mai ieftin!" sau "Cumpara-ma si participa la concurs cu capacul!" etc. Ce au facut realizatorii campaniei? Au mers si au cautat contextul. Ca o fi fost din greseala, ca au avut noroc cand au gasit ideea cu "Viata la baraca", atat de putin conteaza, incat nici nu are rost sa te enervezi. Personal, zic ca aceasta agentie a facut prima campanie adevarata din tara, "fabricand" USP-ul (a se citi "unique selling proposition") care s-a potrivit cel mai bine produsului si care a atras clar target-ul cerut, ba chiar mai mult. Adica pe langa faptul ca au reusit in 5+1 spoturi sa mentina aceeasi linie de mesaj publicitar, a fost faptul ca au reusit performanta lui "Unde dai si unde crapa?" in ceea ce priveste target-ul. In sensul ca am si eu cativa prieteni mai de seama care, chiar daca nu intrau in target, au inceput sa consume produsul pentru ca reclama, generic vorbind, a fost extrem de buna.
A doua (a nu se intelege mai slaba decat cea de mai sus) si ultima campanie publicitara romaneasca care m-a mai impresionat pana in momentul de fata este cea la sport.ro - Pentru ca barbatii sunt pe sport.ro ... (sau "de ce ajung femeile lesbiene?"). O serie de 11 spoturi care au avut bunavointa sa se concentreze exact Nu pe publicul tinta. A face o campanie unui produs este probabil considerabil mai usor decat sa faci o campanie unui intreg, cu atat mai mult unui postde televiziune. Sa fie un post de televiziune destinat publicului masculin, dar sa te axezi pe influenta acestuia negativa asupra femeilor, iarasi un act de curaj. Sa stii sa o faci astfel incat sa starnesti hohote de ras de ambele parti, o lucrare de geniu.

Adicţia: în drog sau în subiect?

Alcoolul este un drog dur, de acelaşi calibru cu heroina, care pentru majoritatea consumatorilor se află la originea unei veritabile dependenţe, cu toată dimensiunea sa fiziologică, şi tulbură de asemenea complet viaţa afectivă şi socială a subiecţilor, devenind centru existenţei lor.
Dar, depaşind consumul de heroină, în societatea noastră numeroşi indivizi ajung să bea regulat alcool fără "să facă o boală din asta". Campaniile d eprevenire fac front comun adesea, chiar din ce în ce mai mult în lupta contra abuzului sau consumului nociv, în aceeaşi măsură sau chiar mai mult decât împotriva dependenţei. Este evident că un alcoolism excesiv implică pericole importante: accidente de maşini, acte de violenţă etc.
Pentru ca problemele de boala adictivă să se dezvolte sunt necesare numeroase condiţii care permit faimoasa "întâlnire" dintre produs, personalitate, momentul socio-cultural. Factorii psihologici joaca un rol esenţial în constituirea adicţiei, chiar până în punctul de a putea afirma că obiectul (drog, alcool...) este întru totul secundar.
Două serii de fapte merg de altfel in acest sens: pe de o parte, trecerea de la o adicţie la alta pentru multe persoanecare schimbă astfel drogul fără a înceta să fie dependente. Pe de altă parte, faptul că există nu numai adictii fără droguri, ca jocul patologic, dar şi adicţii faţă de substanţe de care suntem în mod natural dependenţi, precum hrana.
După dragoste şi sex, alcool, droguri şi joc, hrană: toate sursele de plăcere cotidiană ale vieţii noastre nu riscă ele să ne pună în pericol? Ciocolată, televiziune, gaming, internet... totul ar putea deci să devină un drog?
Renunţarea unei forme de adicţie atrage după sine aproape instant nevoia de suplinire a acesteia cu o alta. Dar toate dependenţele enumerate mai sus nu au aceleaşi consecinţe asupra vieţii noastre. Mai simplu şi mai pe înţelesul comun, nu sunt unele excese foarte plăcute? Atunci, obiceiuri urâte sau dependenţe reale...unde se situează graniţa dintre normal şi patologic? Putem să trasăm o linie între ceea ce depinde de moralitate şi ceea ce depinde de boală?
Ca orice altă acţiune pe care o întreprindem, această depaşire a liniei fine dintre consum ocazional şi dependenţă este în primul rând o chestiune de alegere. Suntem stăpânii propriilor fapte şi decizii şi ţine doar de noi să ne limităm.