The Alpha Female

MA MUT!

2010-04-16T10:05:00.004+03:00

... la marmacie :D

It's done!

www.thealphafemale.ro

Comentariile sunt inchise aici, dar post-urile au fost deja transferate pe noul domeniu. Cei care ma au in lista de blogroll pot deja sa modifice URL-ul.

Off topic...

2010-04-15T16:23:00.004+03:00

Era odata un print frumos, bogat si destept. Avea insa si un defect, era timid. Printul era indragostit de o printesa foarte frumoasa. Nu stia cum sa ii spuna ca o iubeste.

Se gandeste si isi spune: "O invit diseara la o plimbare calare sub clar de luna, imi vopsesc inainte un sfert din cal in verde, iar cand ma va intreba de ce mi-am vopsit calul in verde ii voi spune: nu conteaza, important e ca te iubesc."

Vine seara, ies la plimbare, printesa nu scoate o vorba toata seara. Se despart.

A doua zi printul isi vopseste jumatate din cal in verde. "Cand ma va intreba de ce mi-am vopsit calul, ii voi raspunde: nu conteaza, important e ca te iubesc", gandea printul. Seara la intalnire, se repeta tacerea de mormant.

A treia seara printul isi vopseste tot calul in verde, din motivele cunoscute.

Se plimba ce se plimba amandoi, la un moment dat printesa nu mai rabda tacerea si marturiseste:

- Printze, te iubesc!

Printul repede: - Nu conteaza, important e ca mi-am vopsit calul in verde!

[transmis pe cale orala:D]

SamanTZa, celula de baza a fotbalului romanesc

2010-04-13T14:33:00.002+03:00

Orice fin consumator de seminTZe stie ca aceasta activitate necesita un grad inalt de cunostinte si indemanare si nu poate fi facuta decat acompaniata de un meci de fotbal si accesorizata cu o bere. In jurul samanTZei se invarte intreaga lume fotbalistica din Romania si din toate timpurile, de la basica de porc umpluta cu aer incoace.

SamanTZa guverneaza totul, de la suporteri la patroni de cluburi, de la jucatori la sponsori. Ea este acolo indiferent daca echipa favorita pierde sau castiga si e ultima care pleaca, sub forma de coji imprastiate peste tot. Este pe buzele tuturor atunci cand se comenteaza, se injura sau se striga. Este alfa si omega, inceputul si sfarsitul, antrenor al ineptiilor si arbitru al fazelor controversate.

Desigur, nu oricine este capabil sa sparga o samanTZa. Actiunea este atent planificata, existand mai multe posibilitati de a efectua acest procedeu complex.

Si totusi, recomandat este ca dupa extragerea minutioasa a miezului sa se scuipe cojile cu pasiune pe cei din jur. Mestecat superficial, miezul va trebui sa ramana intre dinti, pentru a fi apoi clatit cu o bere. Ritualul se incheie de multe ori cu o eliminare zgomotoasa, pe gura, a gazelor continute in stomac (commonly known as “ragaiala”). Procedura se reia ori de cate ori este necesar.

Iti trebuie talent si ani de antrenament, la fel ca in cazul jucatorilor de fotbal. Diferenta este ca daca dupa 10 ani ajungi sa faci o arta din spartul seminTZelor, unii jucatori romani de fotbal inca dau cu stangu-n dreptul... Prin urmare, ori se infiinteaza Liga I Nutline de spart seminTZe, ori jucatorii romani de fotbal se lasa de jucat pe nervii nostrii...

Primavara se numara... fostii

2010-04-06T14:19:00.005+03:00

Nu stiu cum se face ca imediat cum dau primele firicele de iarba, incepi si simti si mortii din dulapul tau, care revin an de an ca niste pasaroi plecati in tarile calde peste iarna. Si incepe sa miroasa a cadavru peste tot in jur pana deschizi usa dulapului si cad mortii peste tine... unul cate unul. Incepi sa faci recensamantul: un fost, doi fosti, trei fosti... dupa caz. Unii dintre ei inca mai misca si incearca sa isi faca iarasi loc in viata ta... altii s-au descompus demult.

Cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa incepi sa faci curat in dulap, fara a uita, in schimb, sa te joci de-a jefuitorul de morminte si sa pastrezi lucrurile de valoare de la fiecare cadavru. Saaaaau... ai putea sa ii folosesti ca bong material... How High, gen. Oricum ar fi, priveste-o ca pe o clisma: te curata si pe interior. In cazurile mai grave, dati cu peria de sarma.

Nu! Nu e cazul sa mai incerci sa resuscitezi vreun mort. Daca e acolo, inseamna ca nu mai are ce cauta in viata ta si cu cat te incapatanezi sa il imbalsamezi mai bine, cu atat iti prelungesti mai mult agonia. Nu e bine nici sa te incapatanezi ca nu simti mirosul de putrefactie sau ca nu ii vezi de fiecare data cand deschizi usa dulapului ala nenorocit. Acceptance is the way to happiness they say...

Si atunci nu ramane decat sa iei lucrurile de valoare ramase dupa fiecare raposat si sa vezi cum te folosesti de ele ca sa imbunatatesti prezentul. Asta este rostul lor, si doar asta. Orice alta abordare iti va dauna tie, relatiei in care te afli, si persoanei cu care esti.

Buuuuuuuun... si pentru ca ne place sa tragem concluzii, linii si alte floricele, haideti sa vedem ce am invatat noi de la mortii din dulapul nostru, si care sunt lucrurile alea de valoare pe care le-am pastrat inainte sa le dam foc la nenorociti.

(P.S.: Ca sa nu ziceti ca sunt o nemernica ca vorbesc asa despre oameni cu care am avut ceva de impartit candva, viata de exemplu, iata: NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. (sursa: dexonline.ro)

- am invatat ca increderea este baza unei relatii sanatoase si ca gelozia nu face decat sa omoare incet-incet tot ce e mai frumos
- am invatat ca nimic nu dureaza o vesnicie, dar poti sa faci sa dureze o viata de om daca te straduiesti un pic
- am invatat ca sa iubesti nu e suficient ca o relatie sa dureze
- am invatat ca trebuie sa te bucuri de prezent si sa nu-ti faci planuri marete de viitor de unul singur
- am invatat ca nu trebuie sa te joci niciodata cu sentimentele celuilalt
- am invatat ca indiferenta doare mai mult decat orice
- am invatat ca este mai bine singura decat intr-o relatie nefericita
- am invatat ca nu trebuie sa incerci sa-l schimbi pe cel de langa tine, ci sa-l accepti asa cum este
- am invatat ca orice nelamurire trebuie discutata calm, si trebuie sa intrebi inainte de a da in cap
- am invatat sa fiu mai intelegatoare si sa reactionez mai putin la impulsuri
- am invatat ca nu este suficient sa lupte unul singur pentru amandoi
- am invatat ca trebuie sa respecti dreptul la intimitate si sa oferi libertate persoanei de langa tine
- am invatat ca odata ce ti s-a spus ‘te iubesc’ nu trebuie sa te culci pe-o ureche, ci sa te bucuri si sa intretii sentimentele celelaltei persoane.
- am invatat sa iert, sa am rabdare si sa daruiesc dragoste fara a lasa experientele din trecut sa imi umbreasca relatia actuala.

Simtiti-va liberi sa adaugati sau sa ma contraziceti...

Me, in a Pheonix vision

2010-03-08T23:18:00.003+02:00

In flacari de lumina, m-a acoperit cu aripile ei, m-a dezbracat si m-a aruncat lumii. Sunt eu, prin ochii ei, mai vie ca niciodata.

Si iata cum m-a descoperit:

"Iubirea este o creatura mica si nervoasa cu ochii in permanenta holbati de frica. Andrew Davidson - Gargui"

Cuvinte:

O dupa-masa tipica pe cerul Londrei. Ploaie, picuri marunti si sacaitori,hau frumuriu, nori, aer proaspat si miros de pamant inverzit, de o iarba sanatoasa, ud.
In studio, atmosfera de penumbra, geamul imens fara perdele era deschis, astfel incat tot ce era afara era si in interior...

Se plimba prin camera cu pasi marunti, nu purta decat un tank top si o pereche de boxeri, desculta, dezbracata de orice urma citadina de zalele si platosa de care ar fi avut nevoie intr-o tipica zi de munca jurnalistica.
Parul ciufulit, negru, de abanos, contrasta perfect maieul alb, pielea de marmura, ochii migdalati incadrati intr-n chip de portelan, cu arome asiatice, tradau ingrijorarea, tristete, neliniste...sau poate o mica furtuna inaitea calmului...

Tinea intre degetele impreunate ale palmelor, o cana cu ciocolata calda aburinda, era ea, goala impreuna cu gandurile si sentimentele ei, descoperita de masca puternica atat de incrustata in piele incat fiecare demascare durea ca inalaturarea cojii de pe o rana proaspata...Pe fundal: Andain - you once told me, ca un imn al catharsisului, arderea unui trecut pentru a lasa loc prezentului sa incolteasca...

Se aseaza pe scaun langa fereasra deschisa, priveste ploaia, simte norii...isi aprinde tigara...fumul albastrui ii inunda gatul,ii penetreaza pieptul si o paraseste prin narile uneori atat de nervoase, dar nu si acum...mici inghitituri din lichidul pretios gazduit cu atata grija intre palme...calm, relaxare...un nou fum albastrui pare ca duce un mesaj cuiva departe..printre picuri, prin aerul londonez, printre grabitele trenuri, in cladiri metalice de geamuri, intre birouri pline de hartoage, mangaie gatul atat de drag si se insaleaza in urechea celui care conteaza...

Tell me, baby, can you hold me now?
You don't have to say it-I feel it, too
And maybe I'm falling or maybe
But I don't show it much

...pe masuta de cafea, laptopul deschis afisa pe ecran un document word, un simplu titlu, ce-si astepta continutul, cuvinte, inimi ce vor lua viata, cand alte cuvinte, inimi li se vor alatura...
Aishitereu...

Multumesc twinwings pentru descriere.

The Shemale Syndrome

2010-03-03T23:17:00.003+02:00

Adica s-a intors lumea cu curu-n sus, pentru cei care nu stie sa citeste. Femeia a devenit barbat, si barbatul chiuveta. Barbatul se streseaza cand si-o trage, dansa nu se scoala, nu-si da drumul.

Femeia crede ca e vina ei, baga botul sa resusciteze ‘treaba’. Nu merge, e ca o guma mestecata in exces. Treaba se strica, el se frustreaza si pleaca, ea isi aprinde o tigara.

Mai nou fluturii nu sunt la stomac, sunt la pasarica, si dragostea la fel. Mai rau, mancarea (sau mancarimea) se inghesuie si ea in acelasi loc. Stomacul a ramas abandonat, se pregateste de lucruri mai grele, cum ar fi o relatie. Si cum astea sunt mai rare, ajunge sa se lipeasca de sira spinarii. Mori de foame, eventual, si daca te trezesti deja e prea tarziu.

Si cum te pregatesti de o relatie? Stai in casa? Nu. Bagi 5 flotari si 3 ture de bloc? Nu. Fitness, cardio? Nu. O tigara? Poate. Astea-s scuze ca sa amani momentul in care bagi ceva la stomac… intre timp stai si te scarpini la pasarica si te rogi de fluturii aia sa dea mai tare din aripioare. Poate, poate…

Sadness

2010-02-12T16:42:00.003+02:00

"Even a happy life cannot be without a measure of darkness, and the word happy would lose its meaning if it were not balanced by sadness. It is far better take things as they come along with patience and equanimity." (Carl Gustav Jung)

To feel or not to feel?

2010-02-09T16:54:00.002+02:00

Unii ar spune ca recunoasterea sentimentelor inseamna slabiciune. Eu as spune ca ascunderea sau negarea lor e lasitate. Cat de puternic e un om care refuza sentimentele? In aparenta, pare ca nu poate fi atins de nimic. In realitate, e la fel de gol ca atunci cand s-a nascut.

Poate ca cel mai bun exercitiu de curaj pe care putem sa il facem nu este sa ne dam cu parapanta, sau demisia, nici macar sa punem punct unei relatii, ci pur si simplu sa spunem ceea ce simtim. Cu atat mai mult, sa luptam pentru ceea ce conteaza pentru noi.

Ne nastem ca o coala alba de hartie, alba, neatinsa si incepem sa o umplem incet-incet cu schite, versuri si mazgalituri. Caligrafia impecabila de scolar se pierde si la fel se intampla si cu intensitatea cu care ne implicam. Comoditate sau frica... fiecare are motivele lui pentru care lasa egoismul sa primeze. Suntem mai in siguranta asa, credem noi.

Mi s-a intamplat sa regret cuvinte nespuse si gesturi amanate, renuntari la lupta sau blocaje inexplicabile. Ceva ma impiedica sa merg mai departe, sa fiu libera. Sa fie drama celui care gandeste si analizeaza prea mult? Care are prea mult timp liber? Sau doar importanta pe care o acord unor lucruri privite de altii ca prea putin semnificative? I’m doing it again...

Poate ca ar trebui sa ne facem curaj si sa spunem ce vrem sa spunem atunci cand simtim ca vrem sa facem asta. A simti, a spune ce simti, a arata ca poti simti... a face toate astea este o dovada de libertate... Si privarea de libertate duce la frustrare si frustrarea la nefericire. De ce insistam sa fim nefericiti? De ce amplificam gravitatea unui lucru? De ce ne irosim timpul plangandu-ne in loc sa cautam solutii? Pana cand o sa iti fie frica? Pana cand o sa lasi regretele sa se adune?

Ghid catre o relatie reusita

2010-02-09T15:03:00.004+02:00

1.Femeia cere sa fie mintita

Puteam sa ma opresc aici, dar simt nevoia sa ma explic. Nu e vorba de clasic-ul ‘te iubesc’ pe care te simti obligat sa i-l arunci din cand in cand ca pe un os la care roade pana la urmatoarea aniversare, ci de acele minciuni... tacite. Acele minciuni prin omisiune. Acele minciuni pe care nu le rostesti niciodata. Si este mult mai bine asa. Mult mai sanatos pentru tine, pentru nervii tai, si pentru psihicul ei care oricum ruleaza in gol 75% din timp.

Femeia oricum se minte singura. Pentru ca vrea sa se minta, pentru ca isi creaza singura acel balon de sapun in care totul e bine si frumos. In care iubitul ei e perfect, iar sexul e minunat. In realitate, e suficient sa ii pui 2-3 intrebari pertinente si i-ai clatinat lumea. Tot ce credea ea ca fiind roz si pufos pana atunci se destrama. Si cu cat merge pe firul intrebarilor catre forma de baza, isi da seama ca e complet nefericita.

Poate ca nu crezi in crap stuff ca dragostea sau poate esti convins ca orice femeie o sa ti-o traga la un moment dat (nu te umfla in pene, e la figurat). Dar nu i-o spune. Sa-i spui unei femei ca nu crezi in dragoste e ca si cand i-ai spune ca nu o sa mai existe niciodata sezonul de reduceri la pantofi: un dezastru. I-ai dat la temelie... si tie foc la chiloti (in caz ca va intrebati ce e cu poza). Si poate (doar poate) i-ai spus-o chiar femeii care NU ti-ar fi tras-o la un moment dat...

Va urma...

Ipocrizia, cu sinceritate...

2010-02-01T18:03:00.006+02:00

Cat de simplu este sa ajungi sa te confunzi cu ceea ce ce vrei sa pari. Afirmi cu tarie ca esti ceea ce actiunile tale tradeaza a fi exact pe dos. Te prezinti a fi un om integru, cu principii, cand de fapt tocmai acele principii le incalci cu cea mai mare lejeritate. Chiar si fara a-ti da seama.

Barbatii spun ca iubesc cu aceeasi ipocrizie cu care femeile mimeaza orgasmul. Nu sunt cu nimic diferiti unii de ceilalti. Ei trambiteaza lumii dragostea pe care ti-o poarta, dar cauta in permanenta sa aduca ceva nou in asternut. Ele asuda, gafaie, gem si fumeaza tigara de dupa... nimic.

Toti transpira in acest joc care nu face decat sa ii aduca in punctul de a-si pierde identitatea, de a uita ce isi doresc cu adevarat. Ajungi sa fi alter-ego-ul tau. Tu nu mai existi. Esti pierdut, ascuns bine, undeva in cel mai indepartat punct al constiintei tale. Te prostituezi intelectual ca sa castigi ceva ce nu va compensa niciodata valoarea demnitatii pierdute.

Te trezesti dimineata, arunci stropii de apa pe fata pe ochi si iti asezi masca ipocriziei pe fata fara a te mai uita in oglinda. Nu te mai uiti in ochii tai, sa vezi cine esti si ce e important pentru tine. Te-ai obisnuit asa. Te arati socat de lucruri pe care si tu le faci, te revolti pe oameni care nu sunt cu nimic diferiti fata de tine.

Valorile pe care le afisezi nu sunt aceleasi cu cele in care crezi. Ai ajuns sa crezi in propriile deformari ale realitatii. Ai ajuns sa te identifici cu masca ta. E prea tarziu sa incerci sa o mai scoti acum. Incerci sa o smulgi si doare. Cei care te iubeau cu masca, acum iti intorc spatele. Cei care te stiau fara masca nu te mai pot privi la fel...

“Ipocrizia este un omagiu pe care viciul il aduce virtutii.” [Francois de La Rochefoucauld]

Pe timp de criza, renunt la...

2010-01-14T14:53:00.002+02:00

... mersul la cosmetica. Pot sa ma epilez si singura. Bacsisul mi-l las mie, sa am de o maslina la pranz. Plus ca mai mult timp petrecut cu mine nu poate sa dauneze. Un fel de masturbare virginala. Sau as putea sa nu ma mai epilez deloc, dar atunci as renunta si la sex si viata sociala... nu e combinatie. Mie astea-mi tin si de foame. E un cerc vicios. Daca nu mai fac sex si ma apuc sa bag in mine, atunci nu o sa mai trebuiasca sa ma epilez, ca nu ma mai fute nici dracu. Nici macar eu.

...taxi. Trebuie doar sa reusesc sa ma trezesc mai devreme sau sa nu beau alcool ca sa conduc. Daca nu mai beau alcool, atunci mai fac niste economii la buget. Totul se leaga... se pare ca viata sanatoasa e si mai ieftina. Hmm... O sa am bani de benzina, revizie si impozit. Poate imi schimb si viziera la casca... Pana atunci merg pe jos. Cu RATB-ul nu ma risc ca ‘e muisti’ si ma pun sa-mi iau bilet. Desi as putea sa iau niste plasturi la mine sa ma fac ca ii vand prin tramvai, ca am vazut ca p-astia nu-i controleaza nimeni. O sa ma gandesc.

... shopping de depresie. Clar atunci fac cele mai proaste alegeri. Plus ca atunci cand vad ce kkturi am cumparat ma apuca iar depresia. Si o dau pe ciocolata. Si nu-i bine. Ciocolata costa si are efecte secundare. Trec pe meditatie. E mai ieftin sa stai in Lotus decat sa mergi la mall.

... facultate. Dupa ce imi iau licenta. Inca un pic si trece. Iunie bate la usa. Pana atunci termin si creditul si datoriile la terti. Trece stresul, ergo ma las de fumat. Am spus eu asta? Nuuuu.. Stellaaaaaaaaa...!!! Ce om slab sunt, sa fumez ca sunt stresata. Well, rahat se-ntampla. Ma doare capul numai cand ma gandesc la asta... Ma duc sa-mi aprind o tigara.

Facultate = Joaca-te cu Busu

2010-01-13T14:56:00.004+02:00

Incep sesiunea. Eu si politistii... 7 ani in clasa I. Sunt deci anul III si ultimul. Dupa doi ani in care am facut 75% materii aberante si 25% materii care chiar au legatura cu profilul (Jurnalism adica), ma bucuram ca poate in sfarsit anul asta o sa invat ceva la subiect. Pula! Am constatat cu stupoare ca proportiile se pastreaza si de data asta si ca singurul lucru la care o sa imi foloseasca unele dintre ele va fi ca sa obtin mai multe stelute la Conquiztador (sic!).

Concluzia: Facultatile din Romania nu te pregatesc sub nicio forma pentru viitorul job. Iesi din facultate lemn, indiferent ce ai terminat. Te duci la interviu, te mananca sacalii de la resurse umane. Obtii job-ul si dupa 3 luni nu te mai recunoaste nici maica-ta. Dupa 6 ani de munca (vezi cazul meu), sesiunea e o laba trista, care mai rau iti incurca planurile si zilele de concediu. Veni, vidi, vici.

2010 - New Year’s Resolutions

2009-12-28T15:14:00.006+02:00

Sunt intr-o continua incercare de a deveni o persoana mai buna... pentru altii, normal. Pentru mine... sunt perfecta. Ma iubesc cap-coada. Evident, chiar si atunci cand vei fi schimbat majoritatea lucrurilor considerate de altii ‘mai putin placute’ in ceea ce priveste persoana ta, tot nu vei putea fi placut de toata lumea. Stiu asta, nu ma deranjeaza, e chiar mai provocator si mai incantator decat pare.

Astfel ca am inceput sa adresez intrebari in stanga si-m dreapta (inainte si-napoi) care sunau ceva gen (sic!) ‘Ce nu-ti place la mine?’ sau ‘Ce crezi ca ar trebui sa schimb la mine?’, am ajuns la cateva concluzii pe care le voi concretiza mai jos ca si New Year’s Resolutions... nu de alta dar 2009 trece, pietrele ramane, viata-i greu...d-astea.

Astfel ca persoanele chestionate, care stiau ca de obicei ma doare-n cot de parerea lor, s-au simtit mai bine, iar eu si mai bine cand am vazut ca nu au taria de caracter de a-mi spune in fata ce om rau sunt. Adica, eu stiu ca sunt minunata si irefutabila, dar nu toata lumea poate sa vada asta. Defectele ma fac sa par si mai simpatica decat sunt (nu ca as avea vreunul, dar zic si eu).

Boooon... sa nu incingem degeaba degetele pe tastatura si sa trecem la subiect. Cine stie, poate daca le public, chiar o sa le duc la capat. Asadar, in 2010 vreau sa:

1. Sa nu mai vorbesc (chiar atat de) urat ca pana acum
2. Sa nu mai intarzii la intalniri sau la serviciu (pe cat posibil, sunt si eu om)
3. Sa fac (si) mai mult sex (asta cred ca trebuia pus la punctul 1...)
4. Sa fiu o sora, fiica, iubita, prietena mai buna (stiu ca pot, za pauar iz in mi)
5. Sa ma las de (nu pot sa cred ca zic asta) fumat
6. Sa am scaun in fiecare zi (nu la cap, la wc...)
7. Sa fac mai mult sport (vezi pct. 3)
8. Sa beau mai multe lichide (a se citi apa)
9. Sa-mi dau/iau licenta
10. Sa citesc mai multe carti (mai multe de una that is...)
11. Sa fac bani. Multi. Si sa nu-i cheltui. Pe toti.
12. Sa moara si capra vecinului
13. Sa ii spun iubitului meu ca il iubesc
14. Sa invat sa fac cate un fel nou de mancare in fiecare luna
15. Sa ma mut singura
16. Sa scap de datorii
17. Sa ma dau extrem si sa nu mor
18. Sa-mi iau si carnetul de B
19. Sa ating viata a cel putin 5 oameni
20. Sa ajung in Italia, la Torino ca sa il vad pe Cannavaro jucand live pana sa se retraga.
21. Sa le multumesc tuturor care mi-au atins viata pana acum

Black Jack!

Lista ramane deschisa la sugestii din partea celor care cred ca ar mai trebui sa mai fac ceva... Multumesc.

Scrisoare catre copilul din mine…

2009-12-16T20:33:00.002+02:00

De cate ori nu ne-am trezit spunand sau gandind ca am vrea ca macar pentru o clipa sa fim din nou copii? Sa nu fi cunoscut alte dezamagiri decat cele cand nu primeam mereu jucaria dorita sau dulciurile promise ca recompensa pentru cate o nota maxima obtinuta la scoala? Sa nu stim de alte griji decat cum sa avem mai mult timp pentru joaca? Sa il asteptam pe Mos Craciun cu emotie, curat si sincer…

Am incercat cu disperare sa mai fiu copil macar o clipa. Sa uit de ratele la banca, de dezamagirile in dragoste, de partidele mai putin reusite de sex, de faptul ca maine trebuie sa ma duc iar la serviciu, de rigiditatea mea… in tot.

Ce pot sa fac sa trezesc copilul din mine? m-am intrebat… Ce pot sa fac sa readuc inocenta in sufletul meu atat de atins de gesturi meschine, ipocrizie, minciuni si tradari de tot felul? Sa pot sa cred iar in ce credeam atunci. Stiu! O sa ii scriu o scrisoare lui Mos Craciun… Deschid Word-ul si incep sa tastez cu frenezie in timp ce schitez un zambet strengaresc in coltul gurii.

“Draga Mosule,

Sunt eu, fetita cu parul ciufulit si nasul rece... Stiu. Nu ti-am mai scris demult, probabil ca nici nu-ti mai amintesti de mine. Nu s-au schimbat prea multe de atunci. Inca astept sa ma bucur de prima ninsoare, sa mi se topeasca fulgii de nea pe obraji, sa fac fluturi in zapada…”

…ninsoarea a venit. Ma lipesc cu nasul de geam si ma pierd in ganduri. Oftez. Geamul se abureste si aleg sa ma intorc la activitatea de birou. Prioritatile s-au schimbat, oamenii din jurul meu sunt altii… fetita a devenit femeie. Jucariile la care tanjeam ieri sunt casa si masina de azi, prietenii cu care ma jucam ieri sunt cei cu care ies la o cafea azi, prietena cea mai buna de ieri este aceeasi de azi, fetita nazdravana de ieri este femeia puternica de azi.

Copilul din mine este de fapt inca acolo, nu trebuia descoperit. Este cel care ma ajuta sa sper, sa cred, sa ma ridic, sa lupt, sa iubesc. Este cel care ramane descoperit atunci cand masca rigiditatii imi cade…

Laba trista...

2009-12-09T19:50:00.005+02:00

…pardon my french. Imi beau cafeaua linistita. Cred ca e vreo unspe. Surfez cateva ziare online sa vad ce s-a mai intamplat in lume, la ce concluzii au mai ajuns savantii planetei. Lindsay Lohan face ce stie ea mai bine adica pe curva, Madonna are fata de guvid, ultimul deceniu a fost cel mai calduros ever... bla bla... neinteresant pana aici... sa trecem la studii si statistici, ca astea ma fascineaza.

Bun... ce am gasit azi:

1. una din trei fete cu varste cuprinse intre 11 si 16 ani [pentru care probabil ‘regimul’ inseamna o cola light si... 2 cefe de porc...] sufera de complexe legate de greutate…

tinerii de azi sunt stresati ca sunt grasi, ca nu au prieteni, ca nu isi vad viitorul…
... nu ma mira, generatia X care mananca la fast-food si fac filme porno, nu doar se uita la ele... folosesc internetul si cand se caca si cand mananca si cand... mananca cacat.... chiulesc de la scoala, fumeaza iarba ca si cand ar mesteca guma, iar consumul de alcool a luat locul orei de educatie fizica.

Next!
2. barbatilor nu le plac femeile cu picioare lungi…

HA! Stiam eu! rad in sinea mea, imi iau o grimasa rautacioasa si scrolez mai departe sa aflu mai multe… mda… barbatilor nu le plac femeile cu picioare mai lungi decat jumatatea de sus a corpului… aham… asta e ca si cand ai zice … ‘ultimele studii au aratat ca barbatilor nu le place pizda’… paroasa si nespalata. Wtf?! Are you for real?!?! Oamenii aia chiar sunt platiti pentru asta? Never mind… fac riduri daca ma enervez asa ca trec mai departe…

Next!
3. una din 3 femei este hartuita sexual la locul de munca…

….pff!!! asa…si? rahat se -ntampla… daca va imbracati provocator si nu stiti sa impuneti respect asta o sa si aveti… un sef libidinos si colegi cu pula sculata… sunt si ei oameni, trebuie sa se manifeste… normal ca o sa iti zica ca vor sa ti-o vare intre tate… iar tu nu-i ajuti deloc cu decolteul ala.

Lucrand intr-un colectiv majoritar masculin (a se citi ca sunt singura femeie… si nu e bar de gay) a trebuit sa ma opresc si sa aprofundez putin treaba cu hartuirea sexuala, care se pare ca are si oarece consecinte atunci cand se intampla in mod repetat.

Par example: anxietate, impulsivitate, iritare, depresie, teama, frustrare, confuzie, autoculpabilizare, scaderea increderii si a stimei de sine, oboseala, scaderea motivatiei, diminuarea eficientei muncii, perturbari considerabile in planul productivitatii, creativitatii si competitivitatii. Punct.

Aoleu… pai cateva simptome am si eu… ce fac? Cum imi dau eu seama ca sunt hartuita? Din fericire, am fost luminata de cateva exemple:

• comentarii indecente in legatura cu felul in care arati sau cu viata ta privata
• discutii explicit sexuale
• folosirea de expresii si porecle cu conotatii sexuale
• glume si insulte obscene
• emiterea de sunete cu caracter sexual, fluieraturi
• priviri lascive, studierea ostentativa a corpului unei persoane
• expunerea indecenta a unor parti ale corpului
• trimiterea de scrisori, mesaje, SMS-uri pornografice
• afisarea de poze pornografice, calendare, screen saver-uri, reviste sexi cu femei/barbati
• mangaieri, atingeri, imbratisari nedorite

Uhm… am o problema… cred ca imi hartuiesc sexual colegii de munca…

Ador...

2009-12-04T16:33:00.004+02:00

... biletelele lasate pe frigider. Ca pot sta dezbracata dupa o partida de amor. Ca nu trebuie sa inteleg femeia (pentru ca sunt una). Ca imi place de mine. Ca am prieteni care ma iubesc. Ca pot sa dansez, sa rad, sa plang atunci cand am chef, fara sa-mi pese de nimeni. Ca pot sa visez. Ca nu trag concluzii pripite (mereu). Ca am o personalitate puternica.

Ca nu traiesc mai rau. Ca ascult opera si nu mi-e rusine. Ca am amintiri frumoase. Ca beau vin rosu in cada. Ca oamenii se pot schimba profund si la treizeci de ani. Ca stiu cupluri de varsta a treia care se iubesc si astazi. Ca am fost inselata si nu imi mai e teama. Ca inca ma uit la desene animate. Ca stiu sa schimb o siguranta si sa fac nod la cravata.

Ca exista ploaie, curcubeu si valuri. Ca imi permit sa fiu pretentioasa. Ca nu toata lumea ma place. Ca am viata personala. Ca exista Dr. House. Ca pot sa fiu rece, dar si romantica. Ca pot sa fac baie goala in mare noaptea. Ca prima data a fost din dragoste. Ca pot sa nu judec. Ca pot sa iert.

Ca am curajul sa spun ce ador. Ca pot zbura si singura. Ca stiu sa iubesc. Ca stiu sa sufar. Ca stiu sa pierd. Ca pot sa fiu eu, indiferent de vreme...

La multi ani, Romania...

2009-12-03T17:24:00.003+02:00

Zis cu intarziere, ca asa meriti...

De ce lucrurile care sunt normale au ajuns sa fie considerate de admirat in Romania de azi?

Un sot care nu isi bate nevasta...
O femeie care nu se culca cu un barbat doar pentru bani...
Un iubit care ii daruieste flori iubitei lui ...
Un angajator care respecta zilele de concediu si de salariu al angajatilor sai ...
Un tanar care cedeaza locul in autobuz unui batran...

Toate astea si multe altele au ajuns sa fie de admirat, cand de fapt sunt lucruri firesti si de bun simt....Respectul s-a dus dracului... Luam tot ca si cand ni s-ar cuveni...Nu mai avem valori, suntem ipocriti, nesimtiti si nespalati. Suntem total lipsiti de coloana vertebrala. Ne inghesuim pe la biserici si manastiri sa pupam moaste si icoane, si cum suntem lasati in mediul natural ne apucam sa injuram de sfinti.

Ne pisam linistiti pe marginea drumului sau pe cei din jurul nostru. Ne facem nevoile si nu tragem apa sau nu ne spalam pe maini. Si luam si hartia igienica, s-avem (just in case). Avem principii atat de bine inradacinate incat cum se dau doi mici gratis pe cap de vita furajera, cum ne schimbam orientarea politica.

O ardem prin cluburi si cafenele de fitze cu o apa plata si facem rate sa ne luam un telefon mobil. Stim sa fim cool pe retele de socializare si forum-uri pe Internet, si de fapt nu suntem in stare sa legam doua vorbe sau sa scriem corect gramatical. Ne luam tzoale de firma, dar stam cu intretinerea neplatita. Avem pretentii la salarii de mii de euro, dar nu stim sa calculam nici 2+2.

Ne-am batut joc de tot si de toate... Nu mai avem decat o singura resursa naturala care ne-a mai ramas... si p-aia o exportam...pizda. Tarfele sunt noul trend in patriotism...

Urasc…

2009-12-02T00:39:00.006+02:00

… curvele masculine. Si ca sondajele mint. Ca gandesc prea mult. Ca imi spun ca sunt urata doar barbatii care nu au reusit sa ma duca in patul lor. Ca interzicem o iarba din care n-a murit nimeni ca sa murim curati, de la alcool. Ca asfaltarea soselelor e ‘aproape gata’de ani de zile. Ca pana si prostii au pareri. Ca nu am cu cine sa votez. Ca iert prea multe. Ca sunt luata de proasta.

Ca nu pot sa mananc orice fara sa ma gandesc ca ingrasa. Ca muncim 5 zile si stam 2 in loc sa fie invers. Ca nu mai am timp sa citesc o carte. Ca greu ma mai bucura ceva. Ca nu pot sa dorm cat, cum si cu cine as vrea. Ca nu pot sa am orgasm daca nu fac dragoste. Ca nu pot sa fac dragoste singura. Ca ma indragostesc prea repede.

Ca doar ceasurile vechi au puterea sa opreasca timpul. Ca am credite si nu pot sa traiesc pe gratis. Ca am prea mult bun simt. Ca nu se gasesc job-uri bune pentru boemi. Ca mi-e teama sa fac copii in lumea asta. Ca nu mai vreau sa mai pun suflet. Ca e judecat prea aspru sufletul meu fin. Ca multi viseaza prost. Ca inima mea are memorie exagerata. Ca am regrete.

Ca am degeaba 98 de cai pe doua roti, ca nu am ce sa fac cu ei… legal. Ca nu stiu sa inot...

Ce vor femeile?

2009-11-24T15:52:00.001+02:00

“Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt cele pe care nu le va mai suporta mai tarziu.”

Faza 1: EA il vede pe EL si se indragosteste... pe loc. Il cucereste, relatia incepe. EA ii spune primul ‘te iubesc’ dupa doua zile.

EA nu suporta fotbalul, dar invata istoria clubului favorit intr-o noapte. Pentru EL. EA detesta masinile, dar memoreaza toate variantele de motorizare, echipare si upgrade ale modelului preferat. Pentru EL. EI ii place marea, lui muntele, nu-i nimic, EA isi cumpara echipament de ski. Pentru EL. EA adora shopping-ul, dar ajunge sa cumpere numai bere si popcorn. Pentru EL...si prietenii lui.

Faza 2: Dupa mult timp, EL ii spune ‘te iubesc’. Odata ce relatia a ajuns in momentul in care ‘multumesc’, ‘te rog frumos’ si ‘cu placere’ apartin trecutului, lucrurile se schimba.

EA ii controleaza apelurile, mesajele si mail-urile. EA ii face scandal daca nu i-a raspuns la mesaj in max. 5 min. EA face crize cand e seara de meci sau cand EL iese la bere cu baietii. EA nu mai vrea la munte, vrea la mare. EA ii spune ca nu-i mai place cum se imbraca sau cum isi face freza. EL a facut burta. EA nu mai suporta colacul de la WC ridicat...

Concluzie: Ce vor femeile de la un barbat?

O sa va spun un secret pastrat de femei de mii de ani: nici macar ele nu stiu... Aveti grija sa il uitati in urmatoarele 5 secunde...

EA nu uraste cu timpul ceea ce i-a placut la inceput. E doar o iluzie. Femeile sunt doar niste actrite pe scena vietii. Lucrurile care nu-i mai plac acum, nu ii placeau nici atunci. Singura diferenta e ca atunci era dispusa sa treaca cu vederea, sa faca compromisuri, sa tolereze. Pentru a-l avea pe EL.

La inceput, lumea EI se rezuma la EL. Cu timpul, lumea EI se rezuma la... EA.

Femeia din situatia de mai sus e genul care se viseaza de mica maritata. Pentru ea, singurul scop in viata este sa gaseasca prostul care s-o ia de nevasta si pe care sa-l invarta ca pe o marioneta. Daca prostul o iubeste prea mult si face el compromisuri ca sa nu o supere, atunci iar nu mai e bun.

Odata vazuta cu sacii-n caruta, femeia preia controlul si incearca sa transforme broasca cu care s-a maritat (sau cu care are o relatie) in printul calare pe cal alb la care visa cand era mica si proasta. Acum a mai crescut putin...

Eu mint, tu minti, el/ea minte…

2009-11-21T15:00:00.003+02:00

Cel care n-a mintit niciodata sa se ridice si sa dea primul cu piatra…
"It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what." [Dr. House] Cu alte cuvinte, toti mintim, difera doar motivele si subiectul minciunii. Nimic mai adevarat. Am ajuns la acel moment din viata in care nu ma mai deranjeaza minciuna. Vorba cantecului… minte-ma ca… te mint si eu.

Problema apare insa atunci cand persoana care ma minte are impresia ca nu ma prind. Mai mult, de ce sa ai pretentia sa fiu sincera cu tine, cand sansele ca situatia sa devina neplacuta pentru mine in consecinta sunt foarte mari?

Mintim ca sa fim iubiti, mintim ca sa facem sex, mintim ca sa fim promovati sau pentru o marire de salariu, mintim ca sa protejam, mintim ca sa nu ranim, mintim ca sa fim lasati in pace etc. Mintim din doua motive: ca sa ne fie noua bine sau ca sa le fie bine celor la care tinem. Sau mintim ca nu ne putem abtine, dar atunci intram in domeniul patologic…

Bun, deci stim ca traim intr-o lume in care minciuna si prostitutia guverneaza. Deci daca toata lumea minte ca sa fie bine, de ce e privita minciuna ca un lucru rau? Ar trebui sa nu mai putem de bine. E vina celor pe care ii mintim pentru ca ii mintim. Cine spune ca prefera adevarul, iarasi minte. De fapt, singurul lucru pe care il putem face este sa avem grija sa nu ne mintim pe noi.

Prostia si fericirea

2009-11-19T17:48:00.005+02:00

“Fericiti cei saraci cu duhul, ca lor va fi imparatia cerurilor...” (Mt 5,3). Nu pot sa spun ca sunt credincioasa. Am fost, cand eram copil si asa era firesc cand cresti intr-o familie crestina, cand bunica te taraste pe la biserici si slujbe duminica. Mereu am avut fobie fata de preoti. Nu-i plac si nici ei nu ma plac pe mine. Echitabil deci... Si atunci cum de am ajuns sa citez tocmai din Biblie? Pai nimeni nu spune ca nu are si niste samburi de adevar.

Intr-adevar, ignoranta aduce fericire. Oamenii slabi inzestrati la mansarda sunt cei mai fericiti. Sufleteste, evident. Poate ca nu isi permit ei haine de la Gucci, Armani, Dolce sau Prada, dar cu siguranta nu ii chinuie intrebari existentiale. Poate ca nu isi permit sa manance la restaurante scumpe sau concedii in statiuni de lux, dar pun altfel capul pe perna seara.

Cu cat ai mai multe circumvolutiuni pe cerebel, cu atat esti mai chinuit si mai nefericit. Nu iei fericirea ca atare, ci incepi sa o intorci pe toate partile, sa ii studiezi cauze si efecte, implicatii biologice si patologice, modul in care te influenteaza pe tine si pe cei din jurul tau. Fericirea e alta pentru fiecare in parte. Unii isi doresc obiecte, altii sentimente, altii putere, prieteni sau o inghetata. Lista poate continua la nesfarsit...

Cati stiu exact ce i-ar face fericiti? Isi ating anumite teluri si sunt fericiti o vreme. Apoi se regasesc din nou tristi si neintelesi. Nu cumva a fi fericit inseamna sa nu iti doresti nimic pentru a nu avea dezamagirea ca nu se intampla? Iar daca nu iti doresti nimic, atunci ce te poate motiva sa mergi mai departe? Nici asa nu-i bine... Cineva spunea ca fericirea este suma totala a nenorocirilor care nu ni s-au inamplat inca. Poate fi un punct de vedere.

Recunosc, nu stiu ce ar insemna exact fericirea pentru mine. Pana ma decid insa, o sa ma bucur de tot, o sa savurez toate nimicurile care pana acum mi se pareau ca fac parte din normal: de cafeaua de dimineata, tigara de dupa, glumele proaste ale colegilor, taranii parveniti din cluburi, emisiunile 'contrafacute' de la televizor, coada de la supermarket.

Gandesc prea mult…

2009-11-15T22:17:00.000+02:00

De ce sa faci sex? De ce sa nu iubesti?
De ce sa plangi? De ce sa nu razi?
De ce sa fugi? De ce sa nu stai?
De ce sa taci? De ce sa nu spui?
De ce sa minti? De ce sa nu …?

Cate pietricele sunt intr-o gramajoara?
Cat de mult e prea mult?
Ce culoare au gandurile?
Ce forma au sentimentele?

Dincolo era mai ieftin…

Ce-ar fi daca?…

2009-11-15T21:52:00.001+02:00

Viata te schimba, viata de educa si mai ales, iti da peste nas. De multe ori nu suntem la momentul potrivit in locul potrivit, sau cel putin asa credem noi. De fapt, nimic nu se intampla fara un motiv…

Doi indragostiti care astazi se despart cu drame, lacrimi, amenintari si gelozii isi jura dragoste sau ura vesnica. Peste cativa ani, nu mai e nici dragoste, nici ura. Destinul ii readuce in acelasi timp si acelasi loc. Nici unul nu mai e cel care a fost. Si totusi, genunchii le tremura, respiratia li se taie. Sentimente de vinovatie, frustrari, amintiri, toate le invadeaza sufletul si mintea.

Ea: ‘Ce-ar fi fost daca….?’ … daca mai eram impreuna si astazi? L-as fi iubit la fel de mult? Mai eram eu cea de astazi? Oare mai simte ceva pentru mine? Oare am insemnat ceva pentru el? M-am mai ingrasat? Am mai slabit? Oare ma mai gaseste atragatoare? Oare acum are pe cineva?...

El: Oare ma mai uraste pentru cat am facut-o sa sufere? Ce-ar fi daca i-as propune sa ne mai vedem? Oare are pe cineva? O sa creada ca vreau sa avem iarasi o relatie? Daca facem sex, o sa fie dezamagita de mine? …

Pe masura ce intrebarile se aduna, pe atat starea de neliniste se adanceste. In aceeasi camera singuri, amandoi stiu ce urmeaza. Nimic nu mai e la fel. Sarutarile sunt straine, mangaierile sunt retinute, instinctele primeaza… si nu prea. Actul se consuma, urmeaza tacere. Avalansa de ganduri se porneste iara… Amandoi ar vrea sa zica ceva si totusi niciunul nu poate sa o faca.

Gheata se sparge, isi aprind cate o tigara, discuta , lamuresc. Fiecare isi trage concluziile, corect sau gresit. Se privesc cu alti ochi acum… In realitate insa, intotdeauna va ramane ceva nespus. Intotdeauna va fi ceva ce le va fi teama sa isi spuna. Ce-ar fi daca…?

Urma...

2009-11-15T21:47:00.000+02:00

am gasit o urma ,intr-un mod simplu:dand praful anilor la o parte...
cred ca pe atunci purtam 38 la pantof,
am simtit ca aerul devine mai tare...mai ozonat;de,poluarea abia se nastea pe vremea aceea
cred ca in vara respectiva plouase foarte mult...

apropo,era o urma de picior drept si uitandu-ma stanga-dreapta,
si nemaivazand o alta
m-am intrebat : si totusi in viata am pasit cu stangul,
alfel nu gasesc nici o explicatie

pentru ratacirile mele.
Sunt cea care incepe totul si nu duce nimic la capat!
Sunt cea care striga: Hotul! cu portofelul strain in buzunar...
Sunt cea care ofteaza des si rupe... lunile din calendar

ma uit in urma mea...dupa atatia ani,
tin minte ca m-a si urechiat cineva cand am brutalizat cimentul proaspat intins,
in urma mea ,un gandac si-a gasit adapost,
probabil spera sa-i fie bine...lumina-n cartier s-a stins...

am sa mor probabil in curand,
acest lucru ma face sa plang instantaneu,
totul a trecut prea repede
poate-mi pastrezi tu urma...eventual...la tine-n gand.

Sclav cu vise

2009-11-15T19:51:00.000+02:00

Imi accept conditia, nu ma deranjeaza. Conditia de sclav ma ajuta sa imi sustin visele. Mai exact, cand spun sclav ma refer la a fi angajat. Sclavii cei mai mari sunt cei care au afacerea lor. Asta ma face pe mine un sclav mai mic care lucreaza pentru un sclav mai mare. La patron. Nu ma plang, mi-e bine. Cafeaua e cafea, tigara e tigara, programul e program, salariul intra la timp, conditiile sunt mai mult decat decente, colegii sunt minunati.

Ei bine, asta nu ma retine totusi sa imi doresc mai mult, sa sper. Privind viata insasi ca pe un job, imi doresc sa promovez ierarhic si sa devin acel sclav mai mare. Sclavul propriei afaceri. Desigur, cum altfel as putea sa fac asta fara a avea un job care sa ma sprijine in a demara ceva al meu. Ca asa sunt femeile, vor ceva numai al lor si mereu isi doresc mai mult… Saracele…tot mai speram…

Pana atunci continui sa ma trezesc dimineata, sa fac acelasi traseu pana la platantie unde sa continui sa culeg bumbacul in timp ce imi imaginez ca odata si odata o sa ajung si eu sa am biciul in mana. Visele nu mi le poate lua nimeni…

Importanta sexului oral – 2

2009-11-07T00:37:00.000+02:00

Pentru femei :

Also known as blowjob, felatie, hummer, nobber, going down. Sa o luam sistematic:

1. Nu exista ‘blowjob is bad’. There is no such thing. Intreaba orice barbat…
2. Cand o faci, nu te gandi daca ce faci, faci bine sau nu. Make love to it… gen.
3. Daca e one night stand, da, o sa creada ca esti curva. Deal with it!
4. Nu musca, nu zgaria, nu fi dobitoaca! Nu e din lemn… si nici tu nu esti castor…. Si nici nu ai vreun baraj de construit.

Concluzie: E important sa faci sex oral…si atat. Ia-o ca atare si repeta in gand pana intelegi. Cele mai bune eleve vor primi dupa cum urmeaza:

Premiul I: Pula de aur
Premiul II: Pula de argint
Premiul III: Pula de bronz
Mentiune: Pula de lemn
Restul: Pula peste ochi!

Succes!

As vrea sa mor…

2009-11-06T23:53:00.000+02:00

… infipta. Nu , nu… nu devin poeta, nu ascult manele si nu trec printr-o faza emo (nu-i inteleg, am mai stabilit asta o data). Dupa principiul ‘una calda-una rece’, daca in ultimul post vorbeam de pe tema ‘dor si inima albastra’, iata ca astazi ma regasesc imbinand doua teme cel putin dubioase, daca le pui una langa celalalta: moarte si sex.

Nu sunt necrofila, gandul de a face sex cu un cadavru ma excita la fel de mult cum ma excita Dan Diaconescu (bleah!)… adica below zero….way below. In fine, trecand peste cele cateva clipe in care m-am chinuit sa imi inabus senzatia de voma, sa mergem mai departe cu subiectul. Stiti cum e mintea omului, fuge repede de la una la alta, ca nici nu iti dai seama cum ai ajuns de la ‘verde’ la ‘crocodili’.

Asadar, urmand graficul de mai jos:
Sex-criza-sex-bani-sex-serviciu-sex-gripa noua-sex-moarte…sex…hopa….
Am inceput sa ma gandesc la cum mi-as dori sa mor. Batrana in propriile fecale , not. Ucisa de un sot alcoholic si gelos, not. Otravita de varul primar din cuscrii vitregi pentru avere, not. Dintr-un accident stupid… cel mai probabil. Infipta? DA. Asta este! Ce moarte mai frumoasa decat sa mori facand sex? De placere… Sincer, nu prea am auzit de femei care sa faca infarct in timp ce stau deasupra, dar o sa ma straduiesc mai mult. Promit!

Prima iubire e chiar.... prima?

2009-11-04T18:16:00.001+02:00

In mod obisnuit, acest termen este asociat cu “cea dintai (in spatiu si timp), care se afla la inceput, in fruntea unei serii”.

Insa asociat iubirii, la ce capat al sirului se afla prima? M-am intrebat de multe ori daca nu cumva prima este de fapt...ultima... atunci cand stim cu ce se mananca iubirea, cand stii cum sa iti dai seama ca simti asta si mai ales... cand stii ca cel pentru care o simti, o merita.

In realitate toata lumea merita sa fie iubita, insa cati dintre noi luam asta ca un drept care se castiga, nu care se acorda de la sine si gata? Ca sa evit generalizarea, o sa spun ‘aproape nimeni’. Si ca sa ajungi sa constientizezi asta iti ia cu siguranta ani de zile, asa ca se presupune ca ai trecut demult de ‘prima dragoste’.

In final, prima dragoste este ultima. Cea dupa care nu mai urmeaza nimic, decat respectul. Cum stii ca e ultima? Nu poti sa stii, pentru ca nu depinde numai de tine sa hotarasti unde se trage linia, unde e capatul.

Probabil ca cel mai sigur lucru pe care il poti face este sa nu te gandesti daca e ultima (sau prima sau dati-i voi un numar, oricare). Iubeste de fiecare data ca si cand ar fi ultima data si mai ales, fa tot posibilul sa fi ultima iubire, sa castigi asta.

Importanta sexului oral - 1

2009-11-03T23:16:00.000+02:00

Pentru Barbati:

Dragii mei, va place sau nu… asa cum voua va place, si noua ne place, si noi vrem, si noi avem nevoie de asta. Avem nevoie sa stiti ca trebuie sa o faceti, sa stim ca vreti si ca o veti face. Asta daca vreti mai mult decat o noapte de la domnisoara (?!) in cauza. Bun, acum ca am lamurit asta, putem sa continuam.

Si mai important… va rugam sa aveti habar de ceea ce faceti. Nu bagati botul daca nu stiti ce sa faceti cu el. Nu insistati in zonele sensibile. Ne enervati. Nu insistati dupa ce ne-am dat drumul. Lasati-ne sa savuram momentul. Limba. Este minunata. Probabil singura care va mai poate salva atunci cand aveti probleme erectile. Ne place, folositi-o... DES.

Ca sa fiti siguri ca o faceti bine, exersati cat mai mult (sic!). Cititi, documentati-va si cel mai important…. Lasati-va ghidati de partenera. Fiti atenti la reactiile ei. Comunicati cu ea. Vorbiti deschis despre asta. Cu cat va iese mai bine, cu atat o sa primiti si voi mai mult…

Sfat pentru femei: Daca tot vreti primiti ceva, aveti MARE grija la igiena intima ca nu e frumos sa mai ia si o rosie sa sparga si o ceapa sa mearga cu branza de la comisura voastra cu par... nesimtitelor.

Camera

2009-10-30T22:47:00.000+02:00

Viaţa e o înşiruire de camere. Ne plimbăm dintr-una în alta… până ne decidem sa rămânem într-una dintre ele. E greu sa ne decidem la una singură, cu toţii avem o cameră preferată… sau întunecată.

Şi totuşi, nu este mobilierul sau mărimea camerei care ne influenţează, ci persoanele cu care suntem prinşi în fiecare încăpere.

Când suntem tineri trecem dintr-o cameră în alta cu atâta lejeritate… Avem atâtea camere de văzut, atâtea persoane de descoperit… Şi totuşi atât de puţin timp. Din disperare, ajungem să nu mai avem aceeaşi răbdare de a zăbovi în fiecare cameră ca altadată.

Şi ne grăbim mai tare. Şi alergăm pe coridoare şi dăm buzna si trântim uşi.

Nu ţi-e frică de faptul că poate în următoarea cameră nu va mai fi nimeni?
Nu ţi-ai dori ca pentru o clipă să fi tu cel vizitat de călători prin viaţă?

Liberty Parade 2009

2009-07-08T10:00:00.001+03:00

Ne vedem acolo!

Despre campanii publicitare geniale

2009-01-24T10:27:00.000+02:00

Unul din exemplele mele favorite din istoria publicitatii romanesti este campania la coniacul Unirea. Nici nu cred ca e coniac. Mai degraba bautura spirtoasa cu gust de brandy. Cati dintre voi stiu de fapt ce e Unirea? Genial. Sa apreciezi un brand, sa il si consumi doar pentru ca mesajul publicitar e magnific si sa nu stii exact ce e.
Asadar...Unirea e o bautura spirtoasa nepretentioasa, care nu are nici gust de cocos, nu are nici sticla triunghiulara, nu are nici eticheta fosforescenta... aparent nu are nimic cu care sa diferentieze fata de competitori. Difera putin la gust si culoare, dar insesizabil. Nu poti sa faci o campanie de genul "Ia-ma pe mine ca sunt mai ieftin!" sau "Cumpara-ma si participa la concurs cu capacul!" etc. Ce au facut realizatorii campaniei? Au mers si au cautat contextul. Ca o fi fost din greseala, ca au avut noroc cand au gasit ideea cu "Viata la baraca", atat de putin conteaza, incat nici nu are rost sa te enervezi. Personal, zic ca aceasta agentie a facut prima campanie adevarata din tara, "fabricand" USP-ul (a se citi "unique selling proposition") care s-a potrivit cel mai bine produsului si care a atras clar target-ul cerut, ba chiar mai mult. Adica pe langa faptul ca au reusit in 5+1 spoturi sa mentina aceeasi linie de mesaj publicitar, a fost faptul ca au reusit performanta lui "Unde dai si unde crapa?" in ceea ce priveste target-ul. In sensul ca am si eu cativa prieteni mai de seama care, chiar daca nu intrau in target, au inceput sa consume produsul pentru ca reclama, generic vorbind, a fost extrem de buna.
A doua (a nu se intelege mai slaba decat cea de mai sus) si ultima campanie publicitara romaneasca care m-a mai impresionat pana in momentul de fata este cea la sport.ro - Pentru ca barbatii sunt pe sport.ro ... (sau "de ce ajung femeile lesbiene?"). O serie de 11 spoturi care au avut bunavointa sa se concentreze exact Nu pe publicul tinta. A face o campanie unui produs este probabil considerabil mai usor decat sa faci o campanie unui intreg, cu atat mai mult unui postde televiziune. Sa fie un post de televiziune destinat publicului masculin, dar sa te axezi pe influenta acestuia negativa asupra femeilor, iarasi un act de curaj. Sa stii sa o faci astfel incat sa starnesti hohote de ras de ambele parti, o lucrare de geniu.

Adicţia: în drog sau în subiect?

2009-01-24T10:01:00.000+02:00

Alcoolul este un drog dur, de acelaşi calibru cu heroina, care pentru majoritatea consumatorilor se află la originea unei veritabile dependenţe, cu toată dimensiunea sa fiziologică, şi tulbură de asemenea complet viaţa afectivă şi socială a subiecţilor, devenind centru existenţei lor.
Dar, depaşind consumul de heroină, în societatea noastră numeroşi indivizi ajung să bea regulat alcool fără "să facă o boală din asta". Campaniile d eprevenire fac front comun adesea, chiar din ce în ce mai mult în lupta contra abuzului sau consumului nociv, în aceeaşi măsură sau chiar mai mult decât împotriva dependenţei. Este evident că un alcoolism excesiv implică pericole importante: accidente de maşini, acte de violenţă etc.
Pentru ca problemele de boala adictivă să se dezvolte sunt necesare numeroase condiţii care permit faimoasa "întâlnire" dintre produs, personalitate, momentul socio-cultural. Factorii psihologici joaca un rol esenţial în constituirea adicţiei, chiar până în punctul de a putea afirma că obiectul (drog, alcool...) este întru totul secundar.
Două serii de fapte merg de altfel in acest sens: pe de o parte, trecerea de la o adicţie la alta pentru multe persoanecare schimbă astfel drogul fără a înceta să fie dependente. Pe de altă parte, faptul că există nu numai adictii fără droguri, ca jocul patologic, dar şi adicţii faţă de substanţe de care suntem în mod natural dependenţi, precum hrana.
După dragoste şi sex, alcool, droguri şi joc, hrană: toate sursele de plăcere cotidiană ale vieţii noastre nu riscă ele să ne pună în pericol? Ciocolată, televiziune, gaming, internet... totul ar putea deci să devină un drog?
Renunţarea unei forme de adicţie atrage după sine aproape instant nevoia de suplinire a acesteia cu o alta. Dar toate dependenţele enumerate mai sus nu au aceleaşi consecinţe asupra vieţii noastre. Mai simplu şi mai pe înţelesul comun, nu sunt unele excese foarte plăcute? Atunci, obiceiuri urâte sau dependenţe reale...unde se situează graniţa dintre normal şi patologic? Putem să trasăm o linie între ceea ce depinde de moralitate şi ceea ce depinde de boală?
Ca orice altă acţiune pe care o întreprindem, această depaşire a liniei fine dintre consum ocazional şi dependenţă este în primul rând o chestiune de alegere. Suntem stăpânii propriilor fapte şi decizii şi ţine doar de noi să ne limităm.

What Drug Is Your Personality Like?

2008-12-12T16:20:00.000+02:00

Mie mi-a ieşit asta:

Your Personality Is Like Alcohol

You're the life of the party, a total flirt, and probably a pretty big jokester.

Sometimes your behavior gets you in trouble, but you still remain socially acceptable.

You're a pretty bad driver, and you're dancing could also use a little work!

At your best: You are uninhibited, funny, and relaxed.

What people like about being around you: You're friendly, welcoming, and easy to talk to.

What people dislike about being around you: You're a little sloppy and careless.

How addicted people get to you: A fair amount, though they tend to deny it.

What Drug Is Your Personality Like?

Eu accept...Tu?

2008-12-10T15:44:00.000+02:00

Tind să deviez atât de mult de la un subiect la altele, încât deseori uit de unde plec. Din fericire, de data asta ştiu că de la o ştire cum că jumătate din vitrinele din cartierul roşu şi din locurile unde este legalizat consumul de "halucinogene" din Amsterdam or să fie închise, m-am dus cu gândul la alt motiv pentru care Amsterdam-ul este preferat de către turişti. Este o oază pentru comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi persoane transgender).

Cred că principalul obiectiv al fiecărei parade gay este un soi de
semnal că există …homosexuali şi lesbiene, asta ca să nu mai luăm in calcul travestiţii, transexualii şi bisexualii. In fapt, Gay Parade a fost şi sunt convinsa că va fi (în Romania) un marş al îndrăzneţilor, în care se va dovedi că poti să tragi “neşte” ciorapi de damă pe un picior păros sau în cel mai bun caz proaspăt epilat cu ceară.

Nu aş vrea să fiu înţeleasă greşit, însă părerea mea este că se prea face reclamă pe tema homosexualităţii şi acest lucru îi diferenţiază din start de cei de la care se cere mult râvnita TOLERANŢĂ. E ca şi cum ar ieşi toţi care sunt blonzi în faţă, să facă o paradă, cerând acceptarea lor de către cei care sunt bruneţi. De ce să iasă în stradă şi să ceară drepturi ca gay? Sunt convinsă că au drepturi că sunt oameni, ca şi cetăţeni români… nu stiu câtă satisfacţie ar avea să ştie că au oarecare drepturi pentru simplul fapt că sunt… gay.

Am avut ocazia să intru în contact destul de apropiat şi de durată cu comunitatea LGBT. Am fost în cluburi, cafenele de profil, am discutat cu foarte mulţi, mi-am făcut foarte mulţi prieteni, dar mi-am atras şi foarte multe antipatii. Am putut să ii cunosc din interior, să îmi formez o părere, să pot să vorbesc despre subiectul ăsta în cunoştinţa de cauză. Cert este că am ajuns la concluzia ca sunt cu mult mai mulţi decât avem noi impresia. Cea mai mare parte dintre ei sunt LGBT pentru că aşa li se pare cool. Da, oricât de ciudat ar suna, e cool sa fii gay în viziunea lor. Alţii intră, ies repede, dar se mai întorc din când in când. Foarte mulţi sunt persoane publice care încearcă ca în afara locaţiilor de profil să pastreze aparenţa normalitaţii. Şi în sfârşit, doar câţiva au avut sau au curajul să înfrunte lumea şi să recunoască lumii adevarăta orientare sexuală. Însă nu ar trebui judecaţi, cu atât mai mult cu cât oricine are dreptul să aleagă. Aşa cum ne alegem cariera, prietenii, sportul, mâncarea, bautura preferată, aşa suntem liberi să alegem alături de cine preferăm să ne trezim dimineaţa în pat.

Aşa...vă rog, NU!

2008-12-04T11:16:00.000+02:00

Obişnuiesc să fac pasiuni. În sensul că mă fascinează orice apariţie din presă sau la tv a respectivului personaj. Mi se întâmplă asta de obicei cu cei/cele extrem de proşti. Mă distrează prostia...rău de tot. Nu ştiu de ce, dar mă destinde. Parcă nu mă lasă să uit aş fi putut fi rău de tot...aşa ca ei.
O vreme am fost fan Gigi... Genial! Îi mulţumesc pe această cale pentru toate serile in care mi-a provocat hohote de râs. E o artă şi asta...să distrezi publicul, să-l faci să râdă. Cred că e cel mai greu. Partea şi mai tare era că el nici nu se forţa. La el e nativ totul. Şi trăieşte fiecare moment... ceva incredibil...

Ei bine acum nu încetează să mă uimească Sexi Brăileanca. Monument de prostie, tupeu şi nesimţire. Asta mică (şi la propriu şi la figurat) e "vedetă" pentru ca şi-a tras-o cu Ogica, Tolea, Fizz si Liviu Guţă, l-a "măsurat" pe Costin Mărculescu, etc etc etc şi mai nou încearcă mititica să se mărite cu un milionar arab la "Inelul cu diamant". Asta se vrea a fi emisiune matrimonială, dar de fapt e un soi de prostituţie mascată. Destul de educativă pentru adolescentele noastre, dacă stai să te gandeşti că le învaţă că dacă ling cum trebuie un boşorog cu bani se aranjează pe viaţă. Vorba aia... pofta vine mâncând. Adică, cine mai are nevoie de dragoste sau loc de muncă dacă faci mai mulţi bani sugând p**a cu acte?

Recesiunea si efectele ei speciale

2008-12-03T16:18:00.001+02:00

Eu cred că recesiunea asta se poziţionează mai mult în mintea noastra şi o facem să pară mai grav decât este. Am devenit mai mult decât obsedaţi de ea. Eu una am ajuns să o gasesc vinovată de absolut orice. Şi ce e şi mai rău...să o folosesc ca scuză pentru tot ce e nelalocul lui.
Am fost de curând într-o cafenea cu prietenii, prilej de "catching-up". Ei bine numai catching-up nu am făcut, că recesiunea ajunsese sa monopolizeze toate discuţiile. Pahare murdare, masa nu e ştearsă, scrumierele nu se schimbă... e recesiune domne', fac ăştia economie la apă, detergent. Abia te bagă-n seamă sau iţi aduc comanda dupa juma' de oră, e criză...fac economie de energie.
Ne-am gândit ca atunci când vine nota să nu lăsăm bacşiş... doar e recesiune, nu?
Recesiunea asta e ca menstruaţia: vine când ţi-e lumea mai dragă, îi afecteaza pe toţi cei din jur şi îţi strică toate planurile. Aşa că soluţia e simplă: bea RedBull...îţi dă aripi.
Criză, criză, dar lumea se duce în cluburi, îşi ia ţoale de firmă şi planifică revelioane de lux. Pisi se duce înca la salon, pisi înca are bani de coafuri, tratamente cosmetice şi împrospatarea colagenului. Pisi nu duce grija siliconului de mâine... Ce este cel mai grav e că pisi e si zgârcito-indiferentă la semenii ei mai puţin favorizaţi de soartă.
Săracii au fost mereu săraci... nu ştie să face diferenţa. Bogaţii or sa aibă mereu bani, fie criză sau ne-criză, deci nici ăştia nu fac diferenţa. Rămâne clasa de mijloc, care se vede acum nevoită să mai rărească serile de club. Trist... nu?

Mda...

2008-12-03T15:27:00.000+02:00

...am hotărât să folosesc diacritice... simt că nu mă fac înţeleasă... Şi prefer aşa pentru că altfel o să ajung să scriu felicitările de Crăciun cu "tz", "sh", "k" şi e posibil ca mamaia să nu ştie exact ce vreau să exprim.

INDIGGĂU - mândria ţării

2008-12-01T17:22:00.000+02:00

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

INDIGGO – Trupă pop-rock formată din gemenele Mihaela şi Gabriela Modorcea (24). Tatăl lor este renumitul scriitor, regizor, producător de filme documentare şi doctor în arte Grid Modorcea, iar mama, Violeta Modorcea, e profesoară, doctor în filologie. Au şi un frate, Vlad Modorcea, game producer "Electronic Arts".

Dacă mă întrebaţi pe mine... aş zice aşa:

INDIGGO - a.k.a. "Fetele lui Dracula"; Formaţie vocal-devastatoare, compusă din gemenele Mihaela şi Gabriela Modorcea (iq level = 24).

Memorabile doar dpdv al apariţiilor jenante şi penibile, surorile horror au reuşit sa se facă remarcate nu prin calitaţile vocale, ci prin tupeul extraordinar cu care insistă să-şi afişeze apucăturile. Ofuscate de eşecul survenit în urma preselecţiilor pentru Eurovision 2006, au hotărât sa îşi faca un renume in America. Şi nu oricum, ci continuând seria de şocuri aplicate oricărui om întreg la minte. Au reuşit performanţa de a fi fluierate de o sală întreagă la concursul "America's Got Talent". Au provocat hohote de râs şi reacţii ca pe stadion. Au obţinut un deosebit loc 3 în topul celor mai penibile apariţii ale anului în SUA. Şi...nu s-au multumit doar cu atât. Mai nou, participa la Miss HorrorFest III. Prevăd un alt succes pe podium pentru cele două fete care au talentul de a fi ...netalentate.

România...cimitir al visurilor

2008-12-01T15:17:00.000+02:00

La multi ani! La multi ani noua, voua, lor. La inca multi ani pana Romania va ajunge un taram demn de valorile pe care le detine. Vorba aia...e o tara frumoasa, pacat ca-i populata. Am ajuns sa ne batem joc de tot ceea ce reprezinta aceasta tara, implicit de noi.Am zis cimitir al visurilor pentru ca aici poti fi sigur ca va muri... orice: speranta, visul, dorinta, demnitatea,la intrare.

Mi-e rusine ca ne e mai bine "dincolo", mi-e rusine ca ne vedem viitorul implinit in alta tara. Daca vrei sa te simti ultimul om de pe pamant, incearca sa faci ceva cu talentul pe care-l ai in Romania. O sa reusesti doar sa te enervezi, sa te frustrezi si sa te hotarasti sa iti faci bagajul. Si stai asa cu el facut, cat inca nu te lasa sufletul sa lasi familia si prietenii in urma. Pana vine picatura care umple paharul si cand te bucuri ca mai trebuie doar sa iti iei bilet si poti sa pleci linistit. Cel mai rau e cand ajungi sa pleci fara sa te mai uiti inapoi.

Avem cele mai de cacat salarii, dar ne imbracam ultima fiţa si facem credite sa ne luam cele mai noi modele de telefoane mobile. Ne sufla vantu-n frigider, dar ne ducem la mall. N-au romanii bani! Si pe strada nu mai ai loc de masini, numai varfuri de gama si modele noi. Suntem o ţara saraca, dar notele de plata din club concureaza cu cele din Ibiza.

Eu una trebuie sa recunosc ca sunt prea fricoasa ca sa incep o viata noua in alta tara. Sa plec asa fara nimic sigur. Mai bine trag aici la jug pe nimic. Adevarul e ca mi-e bine aici. Am unde sta, ce manca, ce munci... am prieteni si familie, lumea ma iubeste, domne. Care ma cunoaste. Care nu, si-ar dori. :)

Ceea ce ma scoate pe mine din sarite in tara asta e prostia si nesimtirea. Astea doua sunt ca doua boli contagioase si letale. Letale din punct de vedere psihic. Si sunt atat de multi "bolnavi" incat chiar daca au plecat o groaza si in alte tari, au ramas ai dracului de multi si aici. Risti sa te duci oriunde in lume si primul badaran de care dai sau prima curva sa fie compatrioti de-ai tai. Atunci cum sa nu fiu mandra de originea mea? Cum sa nu ma mandresc ca toata lumea crede ca romanii sunt ...rrom(an)i, hoti, criminali, prostituate, cersetori?

Asa ca...la multi ani inca o data România! Te iubim in continuare...

Si-am sa beau sa beau sa beau...pana face matza "miau"

2008-11-28T22:23:00.000+02:00

Heheee...cand a fost ultima data cand v-ati imbracat in haine de betiv? Alea dezordonate pe voi, patate nitel de vin, accesorizate cu o privire tulbure si o vorba usor impiedicata...cand cu glume in program intelese doar de voi, cand batand cu pumnu-n masa...
Daca nu va mai aduceti aminte...ori a fost demult, ori de beti ce ati fost, nu mai tineti minte. Daca va mai amintiti, ori a fost recent, ori are legatura cu vreun eveniment din seara respectiva. Zic seara ca asa se-mbata oamenii normali, dupa ce apune soarele...ca cei care mananca branza (in zilele de post).
Cred ca sunteti de acord cu mine cand zic ca atunci cand vorbim de farduri ne ducem cu gandul la femei, iar atunci cand vorbim de betii ne ducem cu gandul la barbati. Barbatii au in general probleme cu barbatia. Barbatii au testosteron. In momentul in care trebuie sa-si demonstreze barbatia, apar problemele. Atunci vezi barbati care pleaca de la semafor cu scartait de roti, altii care se tatueaza pe tot corpul, altii care poarta lanturi groase la gat si au tot timpul atitudine de sefi. Mai sunt si cei care brusc incep si fac glume proaste pe seama prietenilor sau care spun ca sunt ocupati si atunci cand sunt la buda si trag apa.
Si bineinteles, mai sunt si cei care fac concurs de bautura. "Mama, am baut aseara in 3 oameni, 6 sticle de whiskey." Asa, si? Unde e barbatia in asta? Oh da, ce-i drept faptul ca ai gatul cat o palnie si nu ajungi, dupa cat ai inghitit, in 4 labe (ale tale) acasa, ma excita. Ma excita cand duhnesti a alcool ca o distilerie. Ma excita cand te impleticesti de gard sau cand vad ca te urci la volan desi vezi 6 benzi in loc 3. Am orgasm cand ma gandesc ca de la atata alcool ori nu mai dai trezirea "juniorului" ori acesta "scuipa" mai repede decat in mod obisnuit. Si da, sunt in extaz sentimental cand vad ca lingi la paharul ala de votca mai abitir decat... Si hai totusi sa nu mergem chiar atat de departe cu exemplele.
Ce mi se pare fascinant este ca nu trebuie sa existe un motiv in mod deosebit pentru care sa-si imbibe ficatul pahar dupa pahar. M-au promovat...Hai sa bem! M-a parasit gagica...Hai sa bem! E meci...HAI SA BEM! Si bem chiar daca pierde si chiar daca castiga. Absolut ORICE este motiv de matrafoxare. Sport national. Ajung sa cred ca Sport.ro e un canal tv esuat. Ce atata fotbal, baschet, wrestling... hai cu sticlismul...
Putina autocunoastere nu strica domnilor... Si asa cum stiti cum sa va masturbati, asa ar trebui sa va cunoasteti masura si in ceea ce priveste consumul de alcool. Ca vorba aia... consumul excesiv de alcool...duce la terminarea lui, bre!

De ce sunt femeile nebune?

2008-11-28T19:11:00.001+02:00

Pentru ca sunt nebune. Sunt niste nebune obsedate. De orice. Nu conteaza de ce, dar trebuie. Macar pentru zilele alea din luna cand toti din jurul lor si-ar dori sa inchida ochii si sa se teleporteze in alta parte. Ei bine, tocmai pentru zilele alea au nevoie de cate o obsesie. Ca e vorba de shopping, pierdut ziua la cafenea sau saloane de infrumusetare, un barbat (sau mai multi), cainele, pisica sau mai stiu eu ce alt animal de casa… au nevoie de asta ca de aer. Am omis intentionat barfa cu prietenele pentru ca asta fac nebunele tot timpul. Sunt obsedate de ele insele, de barbatii din viata lor, de femeile din viata lor ( :)), de tot ceea ce le inconjoara.
Pe langa faptul ca sunt nebune obsedate, sunt si nebune cu multiple personalitati. Pentru ca din momentul in care le raspunde la dragoste un barbat normal, de care ele s-au indragostit asa cum era el, din secunda doi nebunele incearca sa il schimbe. Si vor sa schimbe tocmai lucrurile alea care le-au facut placere si de care s-au indragostit. Daca barbatul pica in plasa, in cateva luni s-a dus dracu relatia, pentru ca vine nebuna si zice: “nu mai esti ca la inceput”.
Nebunele mai sufera si de mania persecutiei. Au impresia ca sunt discriminate social, ca toti barbatii le vor trupul (iar daca nu li-l vor, devin frustrate), ca tot ceea ce li se intampla rau e din cauza ca cineva are ceva cu ele. Asa ca nebunele sunt feministe. “Feminismul a facut sa integram si uratele in societate”… Mi s-a parut relevant citatul...
Eu una nu inteleg feministele care sar de partea dorsala in sus ca le injura lumea cand le vad la volan. Pai mai… pisi (ca sa nu-ti zic altcumva)…cum sa nu te injure cand tu semnalizezi stanga si…faci stanga. Dar nu te intereseaza daca in stanga mai e cineva. Si nu te ofusca…ca degeaba doar semnalizezi. Acolo la decret scrie clar: te asiguri, semnalizezi si faci. Intelegi care parte-ti scapa?
Bun, trecand peste asta pentru ca sunt prea multe exemple date de femeia la volan, sa trecem la femeile care mictioneaza efectiv pe parerile celor mai avizati in anumite subiecte decat ele. Mai nene, eu stiu asa: cand unu’ iti zice ca esti beat, nu-l bagi in seama, dar cand iti zic mai multi, te duci la culcare. Stiu eu prost? Nu, proaste sunt duduile alea, care nu sunt in stare sa faca diferenta dintre glamour si kitsch sau intre a nu avea bani si prost gust. Nu zice nimeni ca daca esti mai saracuta trebuie sa iti cumperi cerceri mari de plastic fosforescenti, pentru ca nu-ti permiti de haur. Si nu zice nimeni ca daca ai bani, poti sa pui orice pe tine, dar de firma sa fie. In fine, nu o sa stau sa dau sfaturi, pentru ca in afara de bun simt si simt estetic nu am alte “recomandari”, dar zau ca exista o gramada de reviste si emisiuni care te invata cum este permis sa te afisezi in societate. Si atentie! Societate e si aia cand doar te duci pana la paine.
Concluzia ultimului paragraf este ca femeile sunt si nebune proaste. Si mai rau de atat, insista sa ramana proaste. Sa nu trec si in cealalta extrema si anume sa le fac si curve. Curva esti si daca profiti de un fraier cum ii spui tu, pe care nu-l inghiti, dar iesi cu el pentru ca plateste consumatia si iti cara fundul ala peste tot cu masina. Curva esti si daca ii spui prietenei tale ca ii sta superb in rochia aia in care-i sta ca dracu`.
Dar… cine sunt eu sa judec…?

Do you get my point?

2008-11-26T22:29:00.000+02:00

Intr`o incursiune serioasa avuta prin bloguri am avut o revelatie cum numai mie mi se poate intampla: tarzie, evident. Eu sunt aia care se ridica ultima fericita ca a venit cu o idee geniala...expusa cu 3 ore mai devreme de altcineva.
Cum ziceam, am ajuns la concluzia (logica) ca blogurile cu cel mai mare succes sunt cele ... peste 18...nu, nu cu peste 18 vizitatori zilnic, ci cele...interzis minorilor. Pe locul doi, cele ale suferinzilor din dragoste. Asta imi arata o pondere destul de echilibrata intre sex-maniacs si love-addiccts.
Gresit! Si va explic imediat si de ce. Graficul sta in felul urmator: ca nr de cititori = 55% - categoria "limbaj murdar", 21% - categoria "dragostea e oarba", 19% - categoria "sarcasme si ironii" si 5% - restul.
Dar cred ca sunteti de acord cu mine ca analizat din alt punct de vedere, toti aia 45% indragostiti, glumeti si restul citesc salivand "tencuind" si descrierile perversiunilor sexuale la care a mai fost supusa cine stie ce tarfulitza de mana a3a. Intr-un fel inteleg labarii si degetzicile care se dilata psihic (si nu numai) in momentele in care sunt anuntati ca exista o postare noua tag-uita cu "porn, cum, fuck, pussy, dick, ass, tits" etc - variantele din limba romana. Adevarul este ca lipsa unei activitati regulate din punct de vedere sexual te impinge sa cauti semeni mai norocosi decat tine, care sunt suficient de amabili sa impartaseasca in blog. Nu este nimic anormal, doar ingrijorator. Ar trebui sa te puna pe ganduri si sa te intrebi de ce ei/ele au parte, si tu nu. Poate pentru ca pierzi timpul citind despre sex, in loc sa il practici. Trist...
Revenind la oile noastre, o sa sune a problema de Logica, dar cred ca o sa cuprind esentialul:
Daca toti love-addict sunt sex-maniacs, iar unii sex-maniacs nu sunt love-addict, atunci ceva bun este ilegal, imoral sau ingrasa.
Cred ca daca m-as apuca si eu sa-mi descriu fanteziile sexuale sau sa scriu despre lucrurile la care ma gandesc cand gafai prestand deasupra as avea si alti vizitatori in afara de cativa prieteni fideli. Posesoare a unei minti practice, as putea sa profit de statisticile de mai sus si sa scriu despre dragostea profunda pe care i`o port tipului cu care mi`o trag animalic, moment in care strig ironic si sarcastic de placere, gandindu-ma la...restul.

Behehe time...

2008-11-26T21:40:00.001+02:00

Poate ca nu sunt cea mai in masura persoana sa comentez despre oameni care se duc cu valul, dar nu ma pot abtine sa nu ma gandesc cand vad reclama la Cosmote cu "Vrei sa vii pe la mine sa stam pe-ntuneric?" la spiritul de turma care ne caracterizeaza pe noi, romanii (si aici ma refer strict dpdv geografic, indiferent de etnie).
Suntem niste oi imbecile care nu fac decat sa copieze, si chiar si asta o facem prost. Nu suntem in stare sa fim noi insine, sa ne dezvoltam propria personalitate, trebuie intotdeauna sa avem un model ca sa facem ceva. Iar majoritatea dintre noi nu suntem in stare nici modelul ala sa ne uitam cu atentie la el cand il alegem.
Acum 2 ani jumate aveam freza emo fara sa fi auzit macar de "curentul" asta. La vremea respectiva m-au intrebat vreo 2 persoane daca sunt emo. M-am uitat stramb la prima persoana si am dat din umeri ranjind....am crezut ca ma injura sau ceva. Dupa vreo 2 saptamani ma intreaba si o a2a. Abia atunci am avut curiozitatea sa dau un google search...sa ma "gasesc". Sa vad si eu ce reprezint fara sa stiu...poate e vreo specie de animale sau ceva...tunse ca mine.
Ei bine nu. Am descoperit ce inseamna cultura emo, de la tunsori, pierce-uri, insigne, dermatograf si patratele, la ceea ce vor sa transmita si angoasele existentiale care-i domina. Bocete, drame, sinucideri, tristete, subestimare, izolare...de parca o parte din populatia Iadului s-ar fi mutat pe Pamant. Mda...interesant mi-am spus...si am inchis motorul de cautare. Ma lamurisem ca reusisem cu o simpla tunsoare sa exprim mai mult decat as fi vrut sau as fi simtit.
Vremea a trecut, tunsoarea am schimbat`o repede ca asa fac la fiecare 3 luni si-mi continui, vesela, viata. Si iata ca vine 2008 cand mi se readuce in centrul atentiei curentul adolescentin ce ma chinuise cu un an in urma. Vad din ce in ce mai multi pusti care se potriveau descrierii...cu mici exceptii. Toti erau emo fizic, niciunul psihic. Normal, cei cu adevarat emo...prefera sa stea pe-ntuneric.
Nu as vrea sa apuc ziua in care s-ar trezi careva ca e cool sa fii rasist...Cred ca atunci "m-as face emo" si m-as sinucide....brusc. Eu sunt mai cu "moda revine intotdeauna" ...

De dragoste

2008-11-14T11:26:00.000+02:00

Iubirea... In ziua de astazi conteaza sexul! Oricum, in orice fel, ca e trupesc sau doar imaginar, sexul ne guverneaza lumea... In publicitate, in televiziune, la scoala sau la munca, totul se invarte in jurul sexului! Nu conteaza cum, nu conteaza cu cine, nu conteaza in ce fel, cat timp se intampla lucruri care presupun prezervative, cearsafuri sifonate si perspiratie...
Dar oare chiar e asa? Nu cumva la suprafata ne protejam de ochii lumii jucand rolul oamenilor din ziua de azi in timp ce ramanem nostalgici cu gandul la o inghetata si o plimbare de mana prin Cismigiu? Nu cumva vrem sa nu ne aratam partea “soft” in fata lumii, protejandu-ne sufletul de zgarieturi si sifonari?
Atunci cand vine vorba despre dragoste, toti pufnesc in ras. Femeile rad spunand ca n-au nevoie de asa ceva, nu au nici timp si nici energie pentru asa ceva, ca vor sa-si traiasca viata si sa fie libere! Nu de mangaieri au nevoie, ci de vacante in Bora-Bora! Nu de cuvinte frumoase, ci de Bentley Continental GT... Nu au ele nevoie de nopti cu petale de trandafiri si lumanari parfumate, ci de case cu trei locuri de parcare, piscina si living cat Lia Manoliu...
Si cand le au pe toate astea, se surprind singure ca zambesc pierdut cand vad doi tineri care se tin de mana coborand pupaciosi scarile de la metrou. Si cand se balacesc, teoretic relaxate, in piscina de dimensiuni olimpice, li se pare ca e apa prea rece, si nu din cauza temperaturii, ci pentru ca nu e nici un brat care sa o traga mai aproape de un sarut apasat...
Barbatii... rad si ei de dragoste, luptand cu greu sa-si pastreze o imagine de cuceritori feroce, de fustangii fara cusur, fiecare se prezinta in fata lumii drept cel care l-a facut pe Casanova de rusine...
Cum sa doreasca el sa fie tinut in brate si mangaiat in somn, cand de fapt vrea sa plezneasca fese si sa traga dudui de par?! Cum sa tina el minte cand e ziua ei, cand el nu vrea sa-si aduca aminte dimineata nici cum o cheama?! El vrea action, nu romance!
Traind in increngatura asta de declaratii razboinice, ai putea crede ca lumea asta nu vrea altceva decat “dansa ‘ntr-insa"... Ai putea crede ca visele de ieri, alea cu pomi infloriti, cu parul ud de roua, cu saruturi furate si biletele pe frigider sunt demult uitate!
Dar nu, dragostea traieste si asa va face intotdeauna! Oricum, oriunde, in orice moment se vor gasi un el si o ea dispusi sa-si arunce viata in prapastie pentru un sarut, o atingere, o privire. Doi oameni pentru care viata, cu tot ceea ce inseamna ea, paleste si se subtiaza pana la linia in care moartea inseamna o noapte cu perna de langa ei neatinsa, o zi fara pic de soare, o clipa de singuratate...
Si, odata cu acei doi oameni, mergem si noi mai departe, toti aceia ale caror vorbe mint, ale caror buze rostesc cuvinte care le macina sufletul...
Pentru ca acei doi oameni sunt si reprezinta pentru fiecare sensul vietii.
Si in noi acest gand si aceasta nevoie traieste, oricat de bine suntem pusi la punct cu autosugestia...
Gandul ca, totusi, poate, pe lumea asta exista un suflet-pereche ne macina si ne devoreaza orice clipa de placere. Da, ne refugiem cu toate puterile in fel de fel de subterfugii, in placeri de moment, in ascunzisuri temporare, dar... degeaba!
Undeva, timid, un gand, o intrebare staruie si nu te lasa in pace...
Oare eu voi iubi vreodata? Oare inima imi va bate mai repede cand ii voi vedea zambetul, oare voi simti si eu ca zbor atunci cand ma va strange in brate, oare voi avea si eu fluturi in stomac atunci cand ma va saruta?
Ne aruncam in viata hotarati sa luptam si sa strangem... case, masini, haine, bani... Ca reusim sa le avem sau ca nu prea reusim, depinde de prea multe lucruri ca sa le discutam aici, dar orice am face, daca nu iubim, vom avea golul ala rece in stomac.
Romantic sau nu, pana la urma si cel mai rece dintre noi isi va pune intrebarea “oare exista un suflet-pereche si pentru mine?”.
Si din zi in zi intrebarea asta va deveni din ce in ce mai sonora, mai prezenta, mai insistenta.
Si avem doua variante: sa pretindem ca nu auzim intrebarea asta, sa ne prefacem ca nu exista si sa traim intr-o lume rece si distanta, luminata slab de niste bucurii meschine, materiale, goale... Sau putem alege sa ne deschidem sufletul si sa acceptam ca poate pentru asta traim, pentru a iubi. Si chiar de nu vom gasi acel suflet desenat pentru noi, la sfarsitul drumului vom sti ca am facut tot ce-am putut pentru a-l gasi, sorbi, iubi...
Pentru ca pana si cautarea inseamna dragoste... de la constientizarea nevoii de a iubi si pana la momentul in care dimineata ne va gasi cu ochii deschisi, privind un chip atat de drag incat uitam pana si de noi, iar toate momentele vor fi sub semnul iubirii...

De ce avem relatii?

2008-11-12T18:35:00.000+02:00

Nu suport sa fiu banala. Si totusi sunt. Nu pot sa zic de ce, nu pot defini exact banalul. Ceea ce m-a facut totusi sa afirm asta a fost cand am vazut ca nu sunt totusi singura persoana exasperata de traficul din Bucuresti, de nesimtirea autoritatilor, cu frustrari din punct de vedere sentimental sau uimita de cata prostie si snobism exista pe lumea asta. Sunt subiecte atat de megadezbatute incat nu as veni cu nimic nou. Plus ca difera de starea de spirit, de ceea ce ma afecteaza pe moment.
Acum de exemplu trec printr-o pasa de incruntare asupra unui subiect pe care l-as putea dezbate la nesfarsit cu nenumarate ramificatii: relatii si ce deriva din ele.
De ce ai o relatie? Din nevoia de a fi cu cineva pentru ca toti prietenii tai au? Mai bine citesc o carte sau vad un film in loc sa ies cu ei. Din dorinta de a avea pe cineva care stii ca te iubeste neconditionat si iti iarta orice? Mai bine imi iau un caine sau pisica, animal domestic sa fie... si necuvantator.
Majoritatea relatiilor de lunga durata au inceput cand cel putin unul din cei doi nici nu se gandea ca se va ajunge atat de departe...sau erau deja angajati in alta relatie. Ciudat, nu as putea sa fiu cu cineva doar de dragul de a avea ocazia sa folosesc "Nu pot, sunt cu prietenul" sau "Sigur, sa vad ce zice si al meu"...Nu. Refuz sa ma gandesc la cel de langa mine ca la un accesoriu sau necesitate.
Aici o sa fiu contrazisa probabil, in ideea ca majoritatea crede ca e o nevoie a sufletului. Nu, gresit. Nevoia sufletului este de iubire, nu de relatie. Nu pot sa am o relatie cu cineva la care doar sa tin...si atat. Trebuie sa iubesc, sa ma implic cu totul, sa ofer si sa nu regret. Cu toate astea, ne vedem de multe ori in situatia in care avem senzatia ca iubim, ca persoana cu care impart orice este tot ce mi-am dorit vreodata, iar apoi sa se rupa totul...brusc.
De asta evit de obicei sa spun cuiva "cuvinte mari" pana in momentul in care sunt sigura ca acele cuvinte au o baza bine definita. Si pretind acelasi lucru. Rar mi se raspunde la fel.
De ce avem tendinta sa ne aruncam atat de repede in cap? Trecem aproape instant la planuri, vise, sperante si apoi cand se naruie ne intrebam ce s-a intamplat. Pai va spun eu ce se intampla. Ori nu avem rabdare sa cunoastem persoana de langa noi, ori nu ne cunoastem suficient pe noi insine si ne dorim cu disperare sa gasim iubirea. Ne amagim ca am gasit-o si apoi cand ne trezim nu stim cum sa facem sa iesim mai basma curata. Ne dorim ca cel cu care impartisem pana atunci totul sa ne inteleaga, sa fie ok cu ruptura si apelam la clasicul "mi-as dori sa ramanem prieteni".
Oameni buni, un om care iubeste nu poate sa ramana doar prieten cu cel sau cea fata de care simte ca il paraseste ii fuge pamantul de sub picioare. Poate ca zice da si accepta compromisul, dar in sine isi alimenteaza doar speranta ca o sa va treziti peste noapte ca de fapt nu ati vrut sa il/o pierdeti. Nu zic ca nu se poate intampla si asta, dar sa fim seriosi, cine iubeste cu adevarat nu are revelatii peste noapte.
Nu va aruncati intr-o relatie daca nu stiti ce vreti de la voi mai intai si apoi de la celalalt. Nu va faceti si nu creati iluzii. Incerc cu disperare sa nu-mi pierd speranta ca voi gasi pe cineva care sa imi arate ca se merita sa iubesti. Dar asta nu inseamna sa ma arunc dintr`o relatie in alta. Practica te omoara...si vorba aia... mai rarut, ca-i mai dragut.

Drum

2008-11-12T17:35:00.000+02:00

Ma uit la femeia din fata mea. Imbatranita prematur, cu privirea pierduta in zare, iar cu toate ca ridurile vizibile ii razbat fata cu nerusinare, nu pare a-i pasa. O gasesc extraordinar de frumoasa totusi. Emana experienta de viata, inteligenta si fermitate. Pare genul de femeie trecuta prin multe, dar oricand gata sa mearga mai departe cu demnitate. Ma uit pe geam. Zapada, pustiu, o liniste ciudat de apasatoare. Mi-as fi dorit mai multa agitatie, probabil ca sa o eclipseze pe cea dinlauntrul meu.
Cu privirea pierduta, adancita in ganduri, in zgomotul sacadat al sinelor de tren, ma gandesc la noi doi. Ma uit din nou la femeia cu care impart acelasi compartiment. Ma bucur ca suntem doar noi doua. Mai sunt cateva ore pana ajung la destinatie. Poate pana atunci voi reusi sa intru in vorba cu ea.
Intre timp rasfoiesc o revista, poate asa va trece mai repede timpul. Asteptarea ma chinuie. Incep si ma foiesc. Mii de ganduri imi invadeaza mintea. Este incredibila aceasta femeie. Calmul si seninatatea ei ma obsedeaza. Este atat de frig in compartimentul asta ramas parca acelasi de atatia ani de zile. Este uzat, dar parca la fel de uzat era si atunci. Greu de spus ca ar fi fost vreodata nou.
Ma intreaba daca mi-e frig, cu un zambet care imi incalzeste sufletul instantaneu. Ii spun ca nu. O invit sa stea langa mine. Se aseaza si spre surprinderea mea imi ia mainile intr-ale ei. Imi spune privindu-ma direct in ochi ca demult nu a mai vazut o persoana atat de indragostita ca mine. Nu reusesc sa gasesc cuvintele ca s ao intreb ce, cum, de unde stie. Raman cu expresia uimirii intiparita pe fata. Mi-a citit gandurile imediat. Imi zambeste din nou si incepe sa imi povesteasca despre marea ei iubire. Tac si o ascult fascinata si usor contrariata in acelasi timp. Nu stiu daca de povestea in sine, de modul in care povesteste sau poate doar pentru ca se aseamana incredibil de mult cu povestea mea. Se intrerupe brusc din povestit si ma intreaba cati ani am. Ezit, dar ii raspund, cu teama de a nu fi considerata totusi inca un copil. Dar are grija sa ma linisteasca imediat. Imi spune ca ochii mei au tradat ganduri, trairi, sentimente cu mult peste varsta.
Simt o legatura stranie cu aceasta femeie. Ceva imi spune ca o cunosc demult si totusi este prima oara cand o vad in viata mea. Ma simt ca intr-o nuvela de Eliade.
Furata de ganduri, trenul ma poarta catre destinatie cu o viteza ametitoare. Dau sa o intreb pe misterioasa femeie unde suntem. Ciudat...a disparut. Ma uit, dar nu o vad nicaieri. Cu siguranta a coborat, cine stie de cat timp si unde. As fi vrut sa imi fi spus ceva, sa-mi iau ramas bun, sa-i multumesc, nici eu nu stiu exact pentru ce.
Trenul opreste intr-o gara micuta. Se pare ca urmatoarea oprire voi cobori. Emotia revederii imi face inima sa bata cu putere. Intreaga discutie purtata cu femeia misterioasa mi se pare a fi fost un vis. Sentimentul de neliniste imi invadeaza din nou sufletul si ma pregatesc de coborare.
Daca nu a fost un vis, oare am sa o revad vreodata?

Cine sunt?

2008-11-12T17:22:00.000+02:00

Nici eu nu stiu...sau ce. Odinioara ma puteam defini exact. Acum, sunt doar o umbra a ceea ce a fost.
Ce-i asta? Un bulgare? In plina vara? Ma uit in urma si ma vad...pe mine. Mica, zgribulita toata, pe sania trasa de prietenul meu Pic...un caine lup. Si bulgarele? De unde a venit? Zapada este mai mare decat mine. Tu erai? Zambesc... Nu-i corect, esti mai mare. Asa este cand esti sora mai mica. Ti-o platesc eu cumva! Poftim? Deja trebuie sa mergem acasa? Dar inca nu e seara! Ochii mi se inlacrimeaza. Sufar, dar nu vreau sa ma vada el...lasa ca ma fac eu mare.
Ma saruta pe nasucul inghetat, imi zambeste si ma strange la piept. Inchid ochii, apoi ii deschid ... la fel de inlacrimati si cu aceeasi privire inversunata. In fata mea, pe birou, cursurile pentru sesiunea ce urmeaza, in stanga rafturi cu parfumuri, creme, lumanari parfumate, in dreapta o biblioteca ticsita de carti. Ma uit mai cu atentie si zambesc: le-am citit pe toate. Ajung la oglinda si vad o tanara femeie cu forme conturate. Ma apropii sa ma uit mai cu atentie. Ochii astia parca ii stiu de undeva. Sigur, parca mai ieri plangeau pentru ca mai vroiau sa se joace. Ciudat...si acum plang...Oare de ce? Poftim? Nu, nu am nimic. Ma saruta pe nasuc, imi zambeste si ma strange la piept...pentru el tot surioara mai mica am ramas.
Lasa ca ma fac eu mare...

To blog or not to blog...

2008-11-12T11:58:00.001+02:00

Asta-i intrebarea! M-am delectat suficient prin zeci, poate sute de bloguri... Mii de subiecte, milioane de pareri... refulari interioare sau pseudo-trairi, pe unele le-am savurat pana la ultimul cuvant, pe altele le-am abandonat la jumatate.

Nu pot sa zic ca am subiecte preferate sau teme precise de reflectare. Am descoperit ca imi face mie bine sa scriu despre ceea ce dezbat uneori in sinea mea. Noaptea cand nu pot sa dorm, ziua cand merg pe strada cu castile in urechi, sau cand imi beau cafeaua in fata laptopului sau privind trecatorii.

Acest blog imi va fi cel mai bun prieten. Nu scriu pentru o persoana anume sau pentru un anumit cerc de oameni care impartasesc aceleasi conceptii. Nu. Scriu pentru mine...discut cu mine insami...si desi uneori cei care vor ajunge intr-un fel sau altul sa citeasca acest blog in mod regulat vor observa ca ma contrazic singura, nu este o dovada de instabilitate psihica, ci schimbare de viziune asupra subiectelor respective.